Condiţia educatorului

Condiţia educatorului

A sta faţă în faţă cu copilul, adolescentul, tânărul…o mare provocare!
Cum stau în faţa copilului?
Ceea ce nu realizăm adesea este că în faţa copilului stai totdeauna gol, adică aşa cum eşti de fapt, în adevărul fiinţei tale…cu succesele şi eşecurile tale, cu îndoielile tale cu aspiraţiile şi idealurile tale dar mai ales cu interes real pentru copil şi cu înţelegerea că nu eşti acolo întâmplător, că nu ne-am întâlnit întâmplător.
Copilul, de foarte mic percepe şi rezonează cu ceea ce suntem. Copilul, adolescentul, tânărul nu pot fi înşelaţi şi nici nu se prefac că nu văd, cum facem noi adulţii, din politeţe, ei ne percep şi reacţioneaza la ceea ce îi oferim sufleteşte…
Atmosfera şi atitudinea interioara sunt decisive în relaţionarea interumană în general, dar mai ales cu copiii, adolescenţii şi tinerii, pentru că aceştia au un „detector”, un simţ special, care le spune câtă iubire, respect, demnitate, umor, veneraţie, încredere, responsabilitate este în cel, care stă în faţa lor ca educator.
Iar răspunsul lor este pe măsură. La iubire vor răspunde cu căldura şi încredere, la lipsa de iubire vor răspunde cu închidere în sine, la indiferenţă şi lipsă de atenţie, cu încercări (uneori extreme) de a atrage atenţia, la lipsa veneraţiei cu indisciplina şi toate formele de agresivitate specifice vârstei, la lipsa respectului cu dispreţ, etc.
În munca de educaţie este important ca educatorul, dascăl sau părinte, să dezvolte o atitudine interioara optimă.
Pot să privesc munca de educaţie ca pe o sarcină de servici, adică o povară, sau ca pe o sarcină de destin…. Cu totul altele vor fi raporturile dintre educator şi copil când educatorul, părinte sau dascăl conştientizează că această întâlnire este o întâlnire de destin la fel de importantă ca cele dramatice, care ne-au zguduit viaţa…Este important să realizam că: eu anume sunt aici, că şi eu, părinte sau dascăl şi el, fiu sau elev, avem ceva sufletesc-spiritual de dobândit din relaţia noastră. Adesea adultul dobândeşte mai mult, dacă este destul de treaz, fiind conştient şi având discernamânt.
Educăm prin ceea ce suntem.
Dorim să-l învăţăm iubirea? Îl vom iubi. Oare nu ne iubim copiii? Ba da, dar cum? În mod egoist: să-i fie lui bine? Sau în mod sănătos: Să se găsească pe sine, să fie pe picioarele lui? Când iubeşti ierţi şi dăruieşti, dar ştii să fii aspru, să ajuţi cu adevărat, să fii tolerant, dar nu indiferent, generos. Îţi iubeşti copilul, când te simţi responsabil pentru devenirea lui şi te întrebi: ce am eu de făcut pentru el şi devenirea lui.
Dorim să-l învăţăm responsabilitatea? Vom învăţa să fim responsabili. Omul aparţine prin fiinţa sa celor două lumi: lumea pământească şi lumea spirituală, iar sufletul mediază între cele două. Educaţia sănătoasă şi responsabilă se adresează spiritului, sufletului şi trupului, adică gândirii, simţirii şi voinţei. Fiecare individ, înainte de orice învaţă prin educaţie să fie om, îşi dobândeşte umanitatea.
Dorim să-l învăţam respectul? Vom învăţa mai întâi să respectăm micul om. Respectul de care trebuie să se umple părintele/dascălul şi pe care îl va cultiva are mai multe faţete: respectul faţă de condiţia de educator, respectul faţă de sine însuşi, respectul pentru copil ca şi componentă majoră.
Îţi respecţi condiţia de educator când conştientizezi responsabilităţile. Ce poţi să respecţi la un copil “prostuţ”, inocent, lipsit de experienţă? Respectăm candoarea, care îl face onest, inocenţa, care îl face drept şi lipsa de experienţă, care îl face însetat de cunoaştere! În copil respect omul şi potenţialităţile sale. El este un miracol al creaţiei prin perfecţiunea structurilor fizice, sufleteşti şi spirituale, pe care eu părinte/dascăl, trebuie să le conserv. Adesea copilul are un I.Q. mai mare ca al nostru. Acesta impune respect. Copilul este un om egal cu mine. Iar eu părinte/dascăl am fost onorat cu creşterea şi educarea lui. În copil respectăm omul care va fi!ne bucurâm de pea cum că va realize mai mult ca noi! Respectul educatorului faţă de copil se materializează într-o înaltă ţinută morală.
Dorim să-l învăţăm să se realizeze? Vom cultiva încrederea în potenţialităţile fiecărui om şi vom ajuta micul om să afle cine este, care este locul şi misiunea lui în lume. Orice om este la fel de minunat ca întreaga Creaţie. Fiecărui individ Dumnezeu îi dă nişte daruri. Unele se văd cu ochiul liber ca frumuseţea, hărnicia…altele se văd mai târziu… Einstein a fost un elev mediocru… Asta nu l-a împiedicat să devină un geniu care, prin descoperirile sale, a marcat civilizaţia omenească. Priviţi feţele copiilor din jurul vostru: el poate va fi sculptor, el informatician, ea soprană, el manager de excepţie, ei medici, cel de colo vânzător, ea gospodină sau croitoreasă, etc… Ştiţi ce este foarte interesant? Fără soprană, sculptor, scriitor, actriţe, societatea se poate descurca o vreme… dar ce ne-am face fără Marii Anonimi, care fac viaţa confortabilă, fac societatea să progreseze, fac pământul un cămin primitor, ce ne-am face fără vânzătoare, acar, şofer, infirmieră, fermier? Comunităţile, societatea sunt alcătuite din oameni obişnuiţi, care adesea sunt întruchipări ale nefericirii, neşansei, dar şi de răbdare, curaj, sacrificiu de sine, frumuseţe sufletească, generozitate, monumente de omenesc.
Şi apoi, care este sensul vieţii? Să fim celebrii? Să fim fericiţi? Trăim să învăţăm şi să iubim, să cădem şi să ne ridicăm, să ne învingem slăbiciunile şi defectele… să fim oameni.

„Atunci un dascăl îl rugă:
Vorbeşte-ne despre învăţătură!
Şi el începu:
Nici un om nu poate să vă descopere nimic,
Afară numai de ceea, ce zace pe jumătate adormit
În zorii conştiinţei voastre.
Învaţătorul, care păşeşte în umbra templului printre discipoli,
Nu dăruie acestora din înţelepciunea-i,
Cât mai degrabă din dragostea şi credinţa sa.
Dacă este cu adevărat învăţat,
El nu-i îndeamnă să intre în casa înţelepciunii sale,
Ci îl duce pe fiecare, în parte, în pragul propriei sale înţelepciuni…”
„Profetul” de Kahlil Gibran

prof. Ileana Vasilescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>