Author Archives: Ileana Vasilescu

Taina Jocului de Crăciun (Vicleim, Nașterea Domnului)

Taina Jocului de Crăciun (Vicleim, Nașterea Domnului)

 

 

Nu  facem serbare şi sărbătoare de dragul spectacolului, ci din raţiuni spirituale și educative clare.

Introdus în mod sănătos și practicat în mod just, Jocul de Crăciun devine o viețuire inițiatică ce ne cufundă în Taina Crăciunului.

Nașterea Domnului este o mare Taină spirituală și în pregătirea și susținerea spectacolului esențială este viețuirea Tainei. Memorarea se face simplu, prin repetare în clasă. Învățătoarea spune și elevii repetă bucata cu bucata până când tot textul este învățat. Totul se face într-o atmosferă de seriozitate luminoasă care să faciliteze viețuirea Tainei momentului. Textul nu se trimite pe mail sau alte variante, elevilor ori părinților cu indicația: de memorat. Ăsta este un sacrilegiu față de Evenimentul cosmic și față de sufletul copilului.

Este foarte important să participe toţi elevii. Pentru aceasta este necesară o profundă cunoaştere a etapei de dezvoltare a copilului şi a nevoilor sale sufleteşti şi spirituale. Interpretarea  textului cu Naşterea Domnului (Vicleim) se face cu ajutorul tuturor elevilor din clasă, nu doar cu cei aşa-zis, talentaţi, pentru că nu ne interesează spectacolul, ci trăirea interioară a fiecăruia şi a colectivului clasei ca întreg, dar şi coagularea comunităţii clasei: elevi, părinţi, bunici, fraţi, surori, dascăli. O să spuneţi: nu sunt treizeci de roluri! Ba sunt dacă vrem să fie: trei-patru crainici (povestitori), un mic cor (să cânte melodiile Crăciunului), soldaţi, animale vorbitoare în staul, regizor, scenarist, costumieri, „meşteri”, care să facă decorul, etc. După descrierea fiecărui personaj, a importanței lui, învățătoarea distribuie rolurile. Nu schimbăm rolurile odată atribuite la insistența elevilor sau părintilor. Asta este lipsă de caracter din partea învățătoarei și instaurare a imoralității în sufletele copiilor. De-a lungul anilor veţi schimba rolurile între elevi, puteţi invita pentru anumite roluri, profesori, părinţi şi puteţi dumneavoastră înşivă să vă asumaţi un rol… pregătirea reprezentaţiei este un minunat prilej de cunoaştere reciprocă pe fondul iniţierii în Taina Naşterii Domnului.

 

Avantajele implicării clasei în pregătirea unei serbări:

1. Educă memoria, simţul artistic, simţul umorului, capacitatea de a lucra în echipă,, dicția.

2. Prilejuieşte  o trăire spirituală autentică şi vieţuirea comuniunii dintre semeni şi cu Dumnezeu.

3.Omul n-are frică mai mare decât cea de a vorbi în public şi-i ajutăm astfel pe copii să-şi depăşească această teamă şi să înveţe să-şi spună punctul de vedere deschis şi civilizat. Iar părinţii sunt foarte bucuroşi şi mândri să-şi vadă copii pe scenă.

4. Dă posibilitatea exerciţiului social, în condiţii de muncă creativă în colectiv, de emoţii şi de trăire spirituală.

5. Proximitatea artisticului, frumosului, adevărului educă moral prin modelele oferite şi nu prin demers  teoretic arid. Copii au nevoie de modele şi de ambianţa unui Eu în viaţa lor.

6. Coaguleză colectivul, îi optimizează funcţionarea, îl pregăteşte pentru corecta autoadministrare în situaţiile de criză de mai târziu.

7. Creează clipe frumoase de bucurie şi satisfacţie care le vor da, mai târziu, puterea de a înfrunta viaţa.

8. Serbarea este un adevărat demers spiritual și educativ, ce răspunde  adecvat şi armonios nevoilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale copilului.

9. Sărbătoarea-serbarea stabileşte un raport corect muncă-sărbătoare, dezvăluind micului om bucuria muncii.

10. Pregătirea  serbării pune pe baze sănătoase relaţia elev-dascăl şi creşte în mod just autoritatea profesorului.

11. Este o experienţă spirituală, sufletească şi educativă constructivă pentru toţi cei implicaţi.

12. Prin serbarea-sărbătoare ne conectăm la Cosmos şi ieşim din timpul cronologic, intrăm în cel absolut,  punem un deget în barba lui Dumnezeu.

 

Textul poate fi o compilaţie sau un colaj de texte populare, dacă nu avem unul foarte frumos sau dacă nu avem talent literar (dascălul sau elevul).

Pentru reuşita interpretării „actorii” trebuie să interiorizeze textul, această interiorizare fiind un drum iniţiatic, pentru ei dar şi pentru dumneavoastră, care veţi medita iară şi iară asupra semnificaţiilor diverselor replici, a diverselor tipologii, a diverselor gesturi…sunt binevenite şi exerciţiile  de dicţie…

Tehnica punerii în scenă. Se merge în clasă şi se spune povestea Crăciunului: Naşterea Domnului, cu particularităţile din textul ales. Se multiplică textul. Apoi se anunţă că vom pregăti o serbare şi se trece la memorarea textului, în clasă, câte 10 minute, ca premiu pentru că au fost cuminţi. Treptat se măreşte timpul şi se conjugă cu memorarea de acasă. Dascălul distribuie rolurile şi dă mici indicţii menite să entuziasmeze respectivul elev pentru rolul primit. Memorat în proporţie de 55% se poate deja repeta în paralel cu memorarea.  Se explică contextul istoric( cls III-IV), pe înţelesul vârstei, se explică cuvintele necunoscute…Se discută pentru a adânci fiecare personaj şi pentru ca interpreţii să găsească tonalitatea şi intensitatea potrivită. Se ascultă cu mare atenţie sugestiile micilor actori. Când repetam cu o clasă întâi şi eram la scena în care Irod tăia pruncii (păpuşi înfăşate) un elev a exclamat: Dar mămicile nu plâng când Irod le taie pruncii?

 Deja se trece la procurarea/confecţionarea costumelor de către părinţi. Se improvizează masiv. Costumele se improvizeză şi sunt şi ele o „aventură”, care sporeşte bucuria sărbătorii. Cămăşile albe ale taţilor pot deveni cu o centură aurie şi încreţirea mânecilor excelente costume de îngeri la care se adaugă aripile. Dintr-o bucată de doi-trei metri de pânză albastră, prinsă în ace de siguranţă se aranjează o splendidă mantie pentru Fecioară; Iosif poate purta căciulă şi cojoc de oaie… sau o mantie prinsă cu ace de siguranţă  etc. Hangii au pălării cu bor larg, şorţuri, cămăşi colorate viu. Irod are evident coroană, din carton acoperit cu staniol, sabie, de lemn vopsit cu bronz argintiu, mantie bogată, dintro veche rochie de ocazie a mamei. Regii au costume pestriţe, turban improvizat dintrun şal, papuci turceşti, şalvati, etc.

Costumele  confecţionate anume pentru Vicleim în clasa I (când părinţii au mare disponibilitate) se pot face cu rezerve care să permită folosirea lor până în clasa a IV a. Ele devin bun al colectivului clasei.

Este interzisă folosirea măştilor la elevii de la clasele 1-4. Îl putem îmbrăca pe copil în tigru de exemplu, dar fără a-i acoperi faţa. Psihologic masca îl afectează pe copil şi nu ne asumăm acest risc.

Decorul poate lipsi, poate fi sugerat: un brad natural care apoi e ornat şi folosit la împărţirea darurilor, ieslea, sau  la clasa a doua şi a treia potate fi desenat pe carton staulul şi capetele animalelor de elevi talentaţi în această direcţie.

Se cooptează elevii ce ştiu să cânte la instrumente, pentru a beneficia de muzică vie.

A sosit minunata zi. La sosire, cei veniţi (elevi, profesori, părinţi, bunici, rude, invitaţi) sunt întâmpinaţi de un labirint făcut din crengi de brad pe podea, labirint, ce trebuie străbătut cu mărul (scobit şi completat cu o lumânare aprinsă) primit la sosire, pentru a ajunge fiecare la locul său, dinainte stabilit, pentru a evita agitaţia, care ar perturba atmosfera. După reprezentaţie poate urma serbarea pomului de iarnă. Sub pom se poate pune sacul moşului. Sărbătoarea se încheie după gustarea dulciurilor aduse de fiecare, cu intonarea colindelor împreună: elevi, dascăli, părinţi, bunici, fraţi.

Îți salvezi copilul de dezamăgirea provocată de materialiștii, care țin neapărat să răspândească frigul lor interior spunând copiilor că Moș Crăciun nu există, dacă an de an îi spui că darurile sunt aduse de Pruncul din Iesle.

Jocul de Crăciun este o Mare Taină,  care ne scate din cotidianul comercial care ne ofilește sufletește, ne armonizează și ne capacitează pentru anul ce urmează, cu toate darurile lui spirituale.

Fie ca Pruncul să se nască  și în Ieslea sufletului tău!

prof. Ileana Vasilescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să sărbătorim Crăciunul cu copiii

Să sărbătorim Crăciunul cu copiii


 

Postul Crăciunului şi Crăciunul  sunt o scară spre Cer, spre noi înşine, un balsam sufletesc şi spiritual, o ridicare la propria esenţă.

Este bine să ţii un deget în barba lui Dumnezeu spune înţelepciunea strabună. Post nu înseamnă doar abstinenţă culinară şi sexuală, ci şi o disciplinare a sentimentelor şi gândurilor, fapte bune, o atmosferă sufletesc-spirituală care să ne apropie de taine, de înţelesuri, de Dumnezeu.

Cursul on line Să sărbatorim Crăciunul cu copiii ne ofera un drum de 45 de zile din 10 noiembrie 2018 în 25 decembrie 2018 plus câteva zile de pregătire, în care textele şi micile ritualuri propuse, gesturile, faptele ne armonizează cu adevăratul Spirit al Crăciunului, cu acea trăire generoasă şi plină de veneraţie care ne deschide porţile tainelor şi a bucuriei interioare, a redescoperirii în sufletul nostru a prezenţei Pruncului. El se poate naşte şi în sufletul nostru apropiindu-ne de noi înşine şi de ceilalţi.

Sărbătorile de iarnă, ca orice taină, sunt pândite de pericole: primejdia pierderii de sine în iureşul consumismului şi shopingului, primejdia înstrăinării de ceilalţi prin cufundarea în propriul egoism (aşteptari, ataşamente), primejdia depresiei deoarece setimentul singurătaţii şi minimalizării izvorasc din izolarea de divin, de realitatea cosmică.

Nu există dar mai mare pe care să ţi-l faci ţie însuţi ori copilului tău decât trezirea şi vieţuirea  unui autentic Spirit al Crăciunului a cărui amintire să fie grădina secretă a copilului tău, o comoară de adevăr şi simţire care să-i dea forţa necesară de a fi el însuşi, puternic în faţa încercărilor vieţii. 

Cursul propune un drum interior de 45 de zile, aprox 8 săptămâni, în care adulţi şi copii ne umplem de adevărata lumină a naşterii Domnului şi pregatim în sufletul şi spiritul nostru o iesle pentru Naşterea Pruncului.

Cursul nu îşi propune o abordare religioasă strictă în sensul promovării unei anumite confesiuni religioase sau a dogmei în general.

Acest curs te ajuta să-ţi înveţi copilul să sărbătorească, să faci din post şi Crăciun o sărbătoare a sufletului, să-ţi iei copilul din faţa televizorului, să construieşti o relaţie de suflet cu copii tăi şi să dobândeşti autoritatea solidă şi sănătoasă pe care ţi-o dau comunicarea adevărului şi frumosul.

Cost de 160 lei.

Pentru detalii şi înscriere ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com

Cursul începe EFECTIV în 10 noiembrie, dureaza 45 de zile, adica 45 de ocazii de a fi tu însuţi, de a fi cu adevărat împreună cu copilul tău şi cu Pruncul, 45 de daruri de suflet.

 

Te aştept cu drag,

 Ileana Vasilescu

 

 

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

Cum caut şi aleg şcoală pentru copilul meu?

Cum caut şi aleg şcoală pentru copilul meu?


Imagini pentru foto prima scoala  Să fie aproape de casă?

  Să fie renumită printre părinţi?

  Să fie bine cotată de inspectorat?

  Să fie şcoală particulară?

  Să fie   şcoală de stat?

  Să fie şcoala unei confesiuni religioase?

   Caut şcoală sau învăţătoare?

  Şi cum o aleg pe învăţătoare?

            Era prin 1996 şi copilul meu cel mic care era în clasa a II a a început să vină acasă oftând din rărunchi: „Doamne, ce bine era pe vremea lui Ceauşescu!” M-am mirat în sinea mea, pentru că el nu ştia cum fusese pe vremea lui C. Azi aşa, mâine tot aşa…când oftează, dar oftat domne, de ţi se rupea sufletul: „Doamne, ce bine era pe vremea lui Ceauşescu!” îl întreb: Da, de unde ştii tu cum era pe vremea lui Ceauşescu? Păi, Doamna ne povesteşte în fiecare zi, până la prima pauză cum era de bine pe vremea lui Ceauşescu. Cum aveam de toate, ce respectaţi eram…Şi apoi copilul meu a oftat din nou din toţi rărunchii…

Am înţeles ce se întâmpla. Nostalgica doamnă învăţătoare, cam de 50 de ani, regreta nespus vremurile de aur ale comunismului şi pentru că printre adulţi probabil nu găsea audienţă, îşi vărsa nostalgoia în sufletele curate ale copiilor…

Atunci mi-am adus aminte de primul episod cu doamna văţătoare: Pe banii mei am cumpărat o icoană şi am dat-o doamnei învăţătoare cu rugămintea de a o pune în clasă în colţul de răsărit, cum se pune o icoană. La următoarea şedinţă cu părinţii am constatat că icoana nu-i. Şi am întrebat-o despre icoană. Mi-a spus: era frumoasă rău şi am dus-o acasă! Am mai cumpărat una şi i-am dus-o doamnei. Nici aceea nu a ajuns pe peretele clasei. Apoi a urmat o şedinţă cu părinţii în care dna ne-a vorbit despre copii, cât de răi, tâmpiţi şi leneşi sunt şi cât trebuie să se străduiască cu ei. Dar că depinde şi de noi părinţii cât are să se străduiască….

Fuseseră două semnale clare că această doamnă nu îmi poate educa copilul, pe care eu le ignorasem. A fost o mare încercare să iau copilul de acolo dar am reuşit în final.

Nu o şcoală alegem, ci o învăţătoare.

Cum o alegem?

Cu sufletul! Să fie om cu O mare. Cum aflăm asta?

Prin contact direct, mai multe întâlniri, în care stăm de vorbă şi întrebăm direct:

 1. Cum vede educaţia, pentru că noi ne dorim un copil pregătit pentru viaţă şi nu un olimpic.

2. Ce ştie despre adaptarea copilului la noua viaţă de şcolar, să ne sfătuiască ce trebuie să facem.

3.Cum trebuie ajutat copilul la teme? Vor fi teme multe, pentru că noi, ştiţi, suntem foarte ocupaţi…

Ce îmi dezvăluie răspunsul la aceste întrebări:

1. Dacă învăţătoarea înţelege şcoala şi învăţarea doar ca achiziţie de informaţie.

2. Daca învăţătoarea priveşte elevul ca persoană individuală unică cu nevoi sufletesc-spirituale specifice,  dacă în predare se va adresa sufletuluui copilului.

3. Temele multe date copilului sunt semnul clar al incompetenţei profesionale, la clasele  1-4 copilul trebuie să înveţe din clasă, iar tema are ca scop mai mult dezvoltarea capacităţilor se organizare a studiului, de a învăţa să înveţe, de aceea trebuie să fie foarte scurte.

Desigur întrebările pot varia… 

De ce este importantă învăţătoarea?

Lucruile din Romania merg prost din cauza mentalităţii, vechi comuniste. O învăţătoare cu vechea mentalitate nu poate creşte decât un om cu aceiaşi mentalitate. Nu vă faceţi iluzii, nu veţi putea contracara ptr că de la un punct încolo copilul va petrece mai mult timp cu alţii decât cu dvs.

Ce ar trebui să ştiu despre învăţământ şi şcoală:

În centrul procesului instructiv educativ să stea copilul şi nu dascălul sau programa.

Nu se impune o concepţie despre lume şi viaţă, ci copilul este însoţit în dobândirea propriei concepţii despre lume.

Este  educat omul întreg: trup, suflet şi spirit, adică  voinţă, motivaţii şi gândire.

Etapa de dezvoltare a copilului este punctul de plecare în alegerea conţinuturilor şi metodologiei.

Se respectată libertatea copilului, acesta  fiind educat ca om liber.

Copilul  învăţă să înveţe, dobândeşte abilităţi.

Este educat de la eu la eu, adică dascălul acţionează prin ceea ce este, prin competenţă, personalitate şi iubire.

Copilul învaţă din dragoste pentru dascăl.

Pedagogia şi educaţia să devină  artă.

Frumosul devine parte a educării dar şi a sufletului copilului şi maturului de mai târziu.

Prin evitarea specializării timpurii se păstrează vii toate disponibilităţile copilului.

Tot procesul instructive educative are în vedere  ca omul  matur să fie capabil de autodeterminare, liber, conştient, creativ.

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/incepeee-scoaala/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 https://copilariefericita.wordpress.com/…/deplin-indragost…/


Prof. Ileana Vasilescu

Identificarea, Cunoaşterea şi Armonizarea Temperamentelor

Identificarea, Cunoaşterea şi Armonizarea Temperamentelor

Curs  online

Cursul cuprinde în cele 12 lecţii, descrierea celor 4 temperamente, test de identificare a propriului temperament, informaţii şi exerciţii practice pentru dobândirea abilităţii de a identifica cunoaşte şi lucra prin desen, culoare şi poveste pentru armonizarea  temperamentului copilului/elevului. Informaţiile şi îndrumările pedagogice sunt rezultatul unei abordări spiritual sănătoase   a educaţiei şi temperamentelor.

Cost  60 lei pentru 12 lecţii pe care le primeşti pe mail

Detalii şi înscriere: ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com

 

Va astept cu drag,

Ileana Vasilescu

Cum să te faci ascultat de copil

Cum să te faci ascultat de copil

Curs  online 

              Orice părinte îşi iubeşte copilul şi vrea să fie un părinte mai bun, un părinte creativ şi inteligent.

               Putem desigur redescoperi roata dar putem deasemenea să  beneficiem de experienţa altora şi de  tot ceea ce educaţia şi pedagogia au acumulat de-a lungul anilor sau au descoperit recent.

Copilul de azi are abilităţi sufletesc-spirituale înăscute, alte sensibilităţi, nevoi spirituale mari şi deosebite şi merită o educaţie pe măsură.

               Pe de altă parte părintele, în ciuda dorinţei şi bunelor intenţii se confruntă cu lipsa de timp, cu imposibilitatea  de a citi tot ce apare ca literatură  în domeniu, cu nevoia de a găsi soluţiile eficiente potrivite cu personalitatea copilului, în timp util. 

                Poţi să dai unui flămând un peşte, dar dacă îl înveţi să pescuiască l-ai scăpat de lipsuri…în curs vei afla cum să “pescuieşti”…. să devii părintele care ai visat să fii şi merită copilul tău, să descoperi lucruri adevărate şi noi despre copilul tău, să fii un părinte creativ, eficient şi iubit, să faci saltul de la cantitate la calitate în demersul educativ.

Programul cursului:

I.CUNOAŞTEREA COPILULUI
Care sunt etapele de dezvoltare ale copilului, care este raportul lui cu lumea la diferite vârste. Cum învăţă.

II. STRATEGII EDUCATIONALE                                                         
Ambient adecvat, Program zilnic regulat/ Ritm
Educaţie nonverbală: Nu spune nu copilului! Fapte cu sens spiritual.
Momentele frumoase în familie. Calitate nu cantitate!

III. DRUMUL SPRE COPIL ESTE UN DRUM SPRE TINE ÎNSUŢI
Atitudinea interioară a părintelui, Lipsa aşteptărilor/ umor
Determinare, Trezirea interesului, Nevoia de model

Workshopul te ajută să:


1.descoperi lucruri adevărate şi noi despre copilul tău
2.devii un părinte creativ, eficient şi iubit
3. faci saltul de la cantitate la calitate în demersul educativ.
4.construieşti o relaţie sănătoasă, sinceră, stimulativă cu copilul tău.

Cost ptr. 14 lecţii 95 lei.

ÎNSCRIERI ŞI DETALII: ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com

Te astept cu drag
Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 https://copilariefericita.wordpress.com/…/deplin-indragost…/

Sărbătoarea în familie

Sărbătoarea în familie

Sărbătoarea în familie

scan0011În lumea citadină, prin definiţie alienată, locul sărbătorii este în familie şi în şcoală. Totalul locuitorilor unui oraş nu poate fi o comunitate (cum se întâmplă într-un sat) tocmai datorită numărului mare de indivizi. Revine familiei şi şcolii onoarea de a fi o comunitate, de a polariza prin Sărbătoare comunitatea. A sărbători înseamnă a trăi. Învăţând copiii să ţină sărbătorile şi să le serbeze, îi învăţăm să trăiască autentic şi sănătos, îi sălvăm de înstrăinare de ei înşişi şi de ceilalţi. Sărbătoarea trebuie asumată de părinte ca formă de spiritualizare a vieţii de familie dar şi a comunităţii clasei&grupei, alcătuită din copii, dascăli şi părinţi. Starea de sărbătoare trebuie să fie interioară şi indusă şi întreţinută cu mijloace specifice: pregătirea, aşteptarea… sărbătoarea efectivă. Veţi alcătui o listă a ciclului sărbătorilor anuale, vă veţi informa asupra sărbătorilor tradiţionale în vederea conturării unui itinerar spiritual specific alcătuit din sărbători. Însăşi anunţarea şi explicarea sărbătorilor, ca şi povestirea legendelor şi credinţelor populare va opera pregătirea sufletesc-spirituală, care induce starea de sărbătoare. Un număr de sărbători stabilit de fiecare, vor fi efectiv prăznuite. Anunţarea prăznuirii ca şi organizarea ei va induce acea stare de aşteptare, care potenţează vieţuirea sărbătorii. Acasă şi la şcoală, dacă vă implicaţi, sărbătorile vor fi mai mult „banchet sufletesc” decât petrecere lumească, pentru că se urmăreşte sărbătorirea interioară, dobândirea duhului sărbătorii. Ideea de sărbătoare e o idee de organizare totală a existenţei. Fiindcă sărbătoarea e o horă gravă cu toată realitatea, cu aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai bănuite. E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmică; e o comuniune cu societatea; e chiar o comuniune cu lumea animală şi vegetală şi este o comuniune cu tine însuţi prin contenirea sau topirea contradicţiilor, decepţiilor, revendicărilor. Această comuniune se înfăptuieşte în grade diferite, în raport cu autenticitatea trăirii sărbătorii. Sărbătoarea e însuşi principiul împărtăşaniei generalizate. Spune Vasile Băncilă în vol. „Duhul sărbătorii” Evident anumite sărbători trebuiesc prăznuite efectiv, concret. Ele trebuie alese cu grijă, pentru a se potrivi cu stadiul dezvoltării sufletesc-spirituale a copilului şi al adolescentului. Vom pregăti un scurt program, ca de exemplu Naşterea Domnului, antrenând toţi copiii din familie(veri) dar şi vecini şi vă puteţi asuma şi dvs. un rol. Pregătirea reprezentaţiei este un minunat prilej de cunoaştere reciprocă pe fondul iniţierii în taina Naşterii Domnului. Pentru reuşita interpretării „actorii” trebuie să interiorizeze textul, această interiorizare fiind un drum iniţiatic, pentru ei dar şi pentru dumneavoastră care veţi medita iară şi iară asupra semnificaţiilor diverselor replici, a diverselor tipologii, a diverselor gesturi…Costumele se improvizeză şi sunt şi ele o „aventură”, care sporeşte bucuria sărbătorii. Dintr-o bucată de doi-trei metri de pânză albastră, prinsă în ace de siguranţă se aranjează o splendidă mantie pentru Fecioară; Iosif poate purta căciulă şi cojoc de oaie… etc. A sosit minunata zi a Crăciunului. La sosire, cei veniţi sunt întâmpinaţi de un labirint făcut din crengi de brad pe podea, labirint, ce trebuie străbătut cu mărul (scobit şi completat cu o lumânare aprinsă) primit la sosire, pentru a ajunge fiecare la locul său, dinainte stabilit, pentru a evita agitaţia, care ar perturba atmosfera. După reprezentaţie poate veni Moş Crăciun. Sub pom se poate pune sacul moşului, dacă suntem la o vârstă la care moş Crăciun nu mai vine în carne şi oase… dar… De ce ziceţi că la voi nu mai vine moşul?… Voi nu vă mai bucuraţi?… Nu iubiţi?… Nu vă faceţi daruri? Sărbătoarea se încheie cu intonarea colindelor copiii, părinţi, bunici, fraţi împreună. Apoi orice comunitate trebuie să aibe şi propriile aniversări: găsiţi-le, instituiţi-le. Aceste sărbători sunt un excelent prilej de petrecere împreună, educare şi socializare a tuturor. Când părinţii şi copiii cântă împreună se trezeşte un foarte special sentiment de respect reciproc, o trăire de la egal la egal, care prin nimic altceva nu poate fi dobândit cu aceaşi uşurinţă. Cât se cântă, părintele şi copilul sunt „fraţi”, sunt prieteni, sunt egali… Sărbătoare nu înseamnă numai „spectacol”. Sărbătoriţi toamna, punând pe masa din sufragerie un blid ţărănesc cu frunze, fructe,tigve, seminţe… rugaţi elevii să aducă şi ei… şi bucuria toamnei va intra în clasă… puteţi spune câteva versuri frumoase…Sărbătoriţi primăvara… punând din timp în apă o creangă de zarzăr sau măr… pe care apoi s-o dăruiţi familiei. Sărbătoriţi echinocţiile povestind vechi ritualuri şi mituri, sărbătoriţi lunile/zodiile, vorbind despre ele. Sărbătoriţi un Sfânt spunând legenda lui într-o seară. Sărbătoriţi Unirea Principatelor, povestind, cântând şi jucând Hora Unirii, chiar dacă vi se pare desuet. Sărbătoriţi eroii neamului şi clipele de graţie ale devenirii naţionale, istorice, culturale, spirituale, munca dar nu prin muncă. Celebraţi munca, eliminând delăsarea din ultimile zile, ceasuri care demolează ideea de muncă şi respectul pentru muncă. Muncim serios şi concentrat până încheim ceea ce avem de făcut. Apoi sărbătorim. Să nu sărbătorim ca să scăpăm de muncă ori ca se ne relaxăm. Să nu îngăduim chefuri şi petreceri lumeşti pentru a părea părinţi emancipaţi. Să aducem sărbătoarea în muncă şi seriozitate în sărbătoare.

Ileana Vasilescu

 

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

scan0002Sărbătoarea se ţine într-un loc bun şi curat. Spaţiul sărbătorii se pregăteşte. A pregăti locul înseamnă a curăţa şi a împodobi. După curăţenia propriu-zisă (îndepărtarea gunoiului) se curăţă spiritual (tămâie, apă sfinţită, sfinţire) şi se consacră benefic spaţiul. Nu adunaţi oamenii şi mai ales copiii în locuri necurate!
Apoi se împodobeşte. Podoabele nu se aleg la întâmplare. Ele trebuie să protejeze spaţiul sărbătorii prin simbolul lor. A împodobi nu înseamnă a decora, chiar dacă rezultatul are şi valenţe estetice. Podoabele spaţiului sărbătorii trebuie să fie plin de sens şi de aceea se vor folosi „obiecte” semnificative. Aceste obiecte sau elemente au potenţialitate de talisman ele consacrând benefic spaţiul. Se pot folosi crengi de brad, salcie, frunză de nuc, jerbe de flori, busuioc, steaguri, fanioane, flori, culorile roşu, alb, negru (sub diverse forme), covoare ţărăneşti, spice obiecte de lut, pentagrame din flori şi crengi, crucea, un triunghi isoscel, o lumânare sau mai multe puse în cerc, o icoană, un ştergar autentic, o maramă, un obiect de lemn (lingură, doniţă), în funţie de tema sărbătorii, niciodată toate în acelaşit timp, „mai puţin este mai mult”, adică un obiect potrivit înseamnă mai mult decât cinci obiecte nepotrivite. Desigur alegerea obiectului presupune o iniţiere în simboluri, iniţiere, care nu este dificilă având în vedere multitudinea de dicţionare de simboluri din librării.
Pentru sărbătoare omul se primeneşte. A te primeni nu înseamnă a te curăţa fizic. Primenirea presupune o curăţarea a sufletului, dar mai ales o consacrarea benefică a lui. Ne spălăm des şi utilizăm o mulţime de produse cosmetice. Mirosim bine pe dinafară, dar sufletul ne duhneşte a egoism, invidie, lăcomie, orgoliu, etc. Să ne curăţăm desigur, dar în apă să punem flori, frunze, crengi de salcie, o monedă de argint, o lingură de sare, apă sfinţită… la noi acasă, dar şi acolo unde facem sărbătoare… şi mai ales să ne curăţăm sufletul cu o rugăciune. Cel ce intră în sărbătoare cu minciuna, se va lupta cu minciuna; cel ce intră cu hoţia, va lupta cu hoţia, invidiosul cu invidia, orgoliosul cu orgoliul…Cel ce-şi dezbracă voia şi se lasă în voia Lui, iese întărit din sărbătoare…
Cuvântul potrivit este foarte important într-o sărbătoare. Puneţi sărbătoarea sub girul unui „cuvânt”ce trebuie ales cu grijă şi făcut cunoscut celorlalţi, ca un motto al sărbătorii, ca să o consacre benefic. Poate fi un vers, o rugăciune, un citat din Biblie, un gând al dumneavoastră. Cuvântul de deschidere să nu fie lipsit de o vorbă de folos, de cuvântul ziditor.
Inadecvarea naşte eşecul. Să căutăm cuvintele, gesturile, gândurile şi atmosfera sufletească potrivită.

Şi să nu ne jenăm, să-ncepem cu o rugăciune şi Sfânta Cruce orice muncă şi activtate chiar şi serbarea.

Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 1

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 1

 

DEX-ul precizează: sărbătoare, sărbători, s.f. zi în care se comemorează sau se sărbătoreşte un eveniment important, oraganizându-se diferite serbări, solemnităţi, demonstraţii etc. Serbare, serbări, s.f. 1. faptul de a serba, sărbătorire; p.ext. manifestare cu caracter solemn, organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. sărbătoare.
Copiii noştri nu ştiu să petreacă… Cine să-i înveţe? Noi părinţii ar trebui să-i învăţăm sensul sărbătorii şi al petrecerii.
În om se manifestă concomitent două tendinţe: cea de integrare/ veneraţie, care este expresia Eului şi tendinţa de emancipare/individualizare, care este expresia egoului. Egoismul şi individualismul impregnează existenţa omului modern, care duce la extrem experienţele individualismului. Egoismul şi individualismul se regăsesc azi în filosofie: cogito ergo sum, în cunoaştere, unde explicarea devine opusul înţelegerii, în domeniul moral, în domeniul social, unde lupta pentru putere ia forme sălbatice, în economie, unde totul a devenit consum. Omul trăieşte încojurat de maşini, care oricât de perfecte nu pot dezvolta şi nu pot răspunde nevoii de simpatie şi comunicare . Maşinile izolează de Cosmos, ori îl fac pe om să se creadă Dumnezeu. Munca, în loc să fie şansă de înnobilare, a devenit abrutizare şi satanizare. Dumnezeu a dat creaturii sale munca pentru a se hrăni, pentru a se purifica, pentru a accede la sfinţenie. Munca abrutizantă, individualismul, beţia puterii, distrug legătura dintre om şi Cosmos. Iureşul senzual, nervozitatea, capriciul, amorul propriu, nerăbdarea, insolenţa, neliniştea, plictiseala, caruselul gândurilor, furtuna sentimentelor, depărtează pe om de spiritual, îl fac să piardă simţul momentului de graţie, care este sărbătoarea.
Sărbătoarea este una din marile taine ale societăţii patriarhale. Era un moment de trăire spirituală maximă. În viaţa cotidiană individul se confruntă cu întreitul blestem, care constituie drama conştiinţei: ideea limitelor, contradicţiilor şi mizeriilor propriului Eu, conflictul cu societatea prin concurenţa cu semenii, raportarea Eu-Lume, în care, dacă, nu suntem agresaţi, agresăm noi.
Numărul sărbătorilor a scăzut şi locul lor a fost luat de sărbătoririi convenţionale, instituite de la o zi la alta (1 Mai, 23 August, Sf. Valentin, Halloween). Convenţionalismul acestora omoară Spiritul Sărbătorii prin ridicol. Când sărbătoarea devine repaus, igienă sau muncă suplimentară, ea este golită de sens şi nu mai conectează la Cosmos. Într-un cuvânt, se înregistrează un declin al sărbătorii, iar omul modern suferă de inapetenţă şi incapacitate festivă, care atinge maximul atunci când individul începe să se teamă de sărbătoare. Scos din mecanismul precis al existenţei cotidiene, ce îi dă senzaţia că trăieşte, omul modern e îngrozit de sfârşitul de săptămână şi zilele de sărbătoare, când nu mai e şef, n/are agendă încărcată, termene, n-are ziar, nu mai trebuie să alerge şi nu mai e încojurat de acel „minunat” zgomot cotidian, care-l împiedică să rămână cu el însuşi …
Continuare http://artadeaeduca.ro/scolarul/sarbatoarea-ca-nevoie-spirituala-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/