Author Archives: Ileana Vasilescu

CUM SA TE FACI ASCULTAT DE COPIL

CUM SA TE FACI ASCULTAT DE COPIL

Curs  online

              Orice părinte îşi iubeşte copilul şi vrea să fie un părinte mai bun, un părinte creativ şi inteligent.

               Putem desigur redescoperi roata dar putem deasemenea să  beneficiem de experienţa altora şi de  tot ceea ce educaţia şi pedagogia au acumulat de-a lungul anilor sau au descoperit recent.

Copilul de azi are abilităţi sufletesc-spirituale înăscute, alte sensibilităţi, nevoi spirituale mari şi deosebite şi merită o educaţie pe măsură.

               Pe de altă parte părintele, în ciuda dorinţei şi bunelor intenţii se confruntă cu lipsa de timp, cu imposibilitatea  de a citi tot ce apare ca literatură  în domeniu, cu nevoia de a găsi soluţiile eficiente potrivite cu personalitatea copilului, în timp util. 

                Poţi să dai unui flămând un peşte, dar dacă îl înveţi să pescuiască l-ai scăpat de lipsuri…în curs vei afla cum să “pescuieşti”…. să devii părintele care ai visat să fii şi merită copilul tău, să descoperi lucruri adevărate şi noi despre copilul tău, să fii un părinte creativ, eficient şi iubit, să faci saltul de la cantitate la calitate în demersul educativ.

Programul cursului:

I.CUNOAŞTEREA COPILULUI
Care sunt etapele de dezvoltare ale copilului, care este raportul lui cu lumea la diferite vârste. Cum învăţă.

II. STRATEGII EDUCATIONALE
Ambient adecvat, Program zilnic regulat/ Ritm
Educaţie nonverbală: Nu spune nu copilului! Fapte cu sens spiritual.
Momentele frumoase în familie. Calitate nu cantitate!

III. DRUMUL SPRE COPIL ESTE UN DRUM SPRE TINE ÎNSUŢI
Atitudinea interioară a părintelui, Lipsa aşteptărilor/ umor
Determinare, Trezirea interesului, Nevoia de model

Workshopul te ajută să:

1.descoperi lucruri adevărate şi noi despre copilul tău
2.devii un părinte creativ, eficient şi iubit
3. faci saltul de la cantitate la calitate în demersul educativ.
4.construieşti o relaţie sănătoasă, sinceră, stimulativă cu copilul tău.

Cost ptr. 14 lecţii 85 lei.

ÎNSCRIERI ŞI DETALII: ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com

Te astept cu drag
Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 https://copilariefericita.wordpress.com/…/deplin-indragost…/

Sărbătoarea în familie

Sărbătoarea în familie

Sărbătoarea în familie

scan0011În lumea citadină, prin definiţie alienată, locul sărbătorii este în familie şi în şcoală. Totalul locuitorilor unui oraş nu poate fi o comunitate (cum se întâmplă într-un sat) tocmai datorită numărului mare de indivizi. Revine familiei şi şcolii onoarea de a fi o comunitate, de a polariza prin Sărbătoare comunitatea. A sărbători înseamnă a trăi. Învăţând copiii să ţină sărbătorile şi să le serbeze, îi învăţăm să trăiască autentic şi sănătos, îi sălvăm de înstrăinare de ei înşişi şi de ceilalţi. Sărbătoarea trebuie asumată de părinte ca formă de spiritualizare a vieţii de familie dar şi a comunităţii clasei&grupei, alcătuită din copii, dascăli şi părinţi. Starea de sărbătoare trebuie să fie interioară şi indusă şi întreţinută cu mijloace specifice: pregătirea, aşteptarea… sărbătoarea efectivă. Veţi alcătui o listă a ciclului sărbătorilor anuale, vă veţi informa asupra sărbătorilor tradiţionale în vederea conturării unui itinerar spiritual specific alcătuit din sărbători. Însăşi anunţarea şi explicarea sărbătorilor, ca şi povestirea legendelor şi credinţelor populare va opera pregătirea sufletesc-spirituală, care induce starea de sărbătoare. Un număr de sărbători stabilit de fiecare, vor fi efectiv prăznuite. Anunţarea prăznuirii ca şi organizarea ei va induce acea stare de aşteptare, care potenţează vieţuirea sărbătorii. Acasă şi la şcoală, dacă vă implicaţi, sărbătorile vor fi mai mult „banchet sufletesc” decât petrecere lumească, pentru că se urmăreşte sărbătorirea interioară, dobândirea duhului sărbătorii. Ideea de sărbătoare e o idee de organizare totală a existenţei. Fiindcă sărbătoarea e o horă gravă cu toată realitatea, cu aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai bănuite. E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmică; e o comuniune cu societatea; e chiar o comuniune cu lumea animală şi vegetală şi este o comuniune cu tine însuţi prin contenirea sau topirea contradicţiilor, decepţiilor, revendicărilor. Această comuniune se înfăptuieşte în grade diferite, în raport cu autenticitatea trăirii sărbătorii. Sărbătoarea e însuşi principiul împărtăşaniei generalizate. Spune Vasile Băncilă în vol. „Duhul sărbătorii” Evident anumite sărbători trebuiesc prăznuite efectiv, concret. Ele trebuie alese cu grijă, pentru a se potrivi cu stadiul dezvoltării sufletesc-spirituale a copilului şi al adolescentului. Vom pregăti un scurt program, ca de exemplu Naşterea Domnului, antrenând toţi copiii din familie(veri) dar şi vecini şi vă puteţi asuma şi dvs. un rol. Pregătirea reprezentaţiei este un minunat prilej de cunoaştere reciprocă pe fondul iniţierii în taina Naşterii Domnului. Pentru reuşita interpretării „actorii” trebuie să interiorizeze textul, această interiorizare fiind un drum iniţiatic, pentru ei dar şi pentru dumneavoastră care veţi medita iară şi iară asupra semnificaţiilor diverselor replici, a diverselor tipologii, a diverselor gesturi…Costumele se improvizeză şi sunt şi ele o „aventură”, care sporeşte bucuria sărbătorii. Dintr-o bucată de doi-trei metri de pânză albastră, prinsă în ace de siguranţă se aranjează o splendidă mantie pentru Fecioară; Iosif poate purta căciulă şi cojoc de oaie… etc. A sosit minunata zi a Crăciunului. La sosire, cei veniţi sunt întâmpinaţi de un labirint făcut din crengi de brad pe podea, labirint, ce trebuie străbătut cu mărul (scobit şi completat cu o lumânare aprinsă) primit la sosire, pentru a ajunge fiecare la locul său, dinainte stabilit, pentru a evita agitaţia, care ar perturba atmosfera. După reprezentaţie poate veni Moş Crăciun. Sub pom se poate pune sacul moşului, dacă suntem la o vârstă la care moş Crăciun nu mai vine în carne şi oase… dar… De ce ziceţi că la voi nu mai vine moşul?… Voi nu vă mai bucuraţi?… Nu iubiţi?… Nu vă faceţi daruri? Sărbătoarea se încheie cu intonarea colindelor copiii, părinţi, bunici, fraţi împreună. Apoi orice comunitate trebuie să aibe şi propriile aniversări: găsiţi-le, instituiţi-le. Aceste sărbători sunt un excelent prilej de petrecere împreună, educare şi socializare a tuturor. Când părinţii şi copiii cântă împreună se trezeşte un foarte special sentiment de respect reciproc, o trăire de la egal la egal, care prin nimic altceva nu poate fi dobândit cu aceaşi uşurinţă. Cât se cântă, părintele şi copilul sunt „fraţi”, sunt prieteni, sunt egali… Sărbătoare nu înseamnă numai „spectacol”. Sărbătoriţi toamna, punând pe masa din sufragerie un blid ţărănesc cu frunze, fructe,tigve, seminţe… rugaţi elevii să aducă şi ei… şi bucuria toamnei va intra în clasă… puteţi spune câteva versuri frumoase…Sărbătoriţi primăvara… punând din timp în apă o creangă de zarzăr sau măr… pe care apoi s-o dăruiţi familiei. Sărbătoriţi echinocţiile povestind vechi ritualuri şi mituri, sărbătoriţi lunile/zodiile, vorbind despre ele. Sărbătoriţi un Sfânt spunând legenda lui într-o seară. Sărbătoriţi Unirea Principatelor, povestind, cântând şi jucând Hora Unirii, chiar dacă vi se pare desuet. Sărbătoriţi eroii neamului şi clipele de graţie ale devenirii naţionale, istorice, culturale, spirituale, munca dar nu prin muncă. Celebraţi munca, eliminând delăsarea din ultimile zile, ceasuri care demolează ideea de muncă şi respectul pentru muncă. Muncim serios şi concentrat până încheim ceea ce avem de făcut. Apoi sărbătorim. Să nu sărbătorim ca să scăpăm de muncă ori ca se ne relaxăm. Să nu îngăduim chefuri şi petreceri lumeşti pentru a părea părinţi emancipaţi. Să aducem sărbătoarea în muncă şi seriozitate în sărbătoare.

Ileana Vasilescu

 

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

Sărbătoarea nu se ţine oriunde, oricum, oricând…

scan0002Sărbătoarea se ţine într-un loc bun şi curat. Spaţiul sărbătorii se pregăteşte. A pregăti locul înseamnă a curăţa şi a împodobi. După curăţenia propriu-zisă (îndepărtarea gunoiului) se curăţă spiritual (tămâie, apă sfinţită, sfinţire) şi se consacră benefic spaţiul. Nu adunaţi oamenii şi mai ales copiii în locuri necurate!
Apoi se împodobeşte. Podoabele nu se aleg la întâmplare. Ele trebuie să protejeze spaţiul sărbătorii prin simbolul lor. A împodobi nu înseamnă a decora, chiar dacă rezultatul are şi valenţe estetice. Podoabele spaţiului sărbătorii trebuie să fie plin de sens şi de aceea se vor folosi „obiecte” semnificative. Aceste obiecte sau elemente au potenţialitate de talisman ele consacrând benefic spaţiul. Se pot folosi crengi de brad, salcie, frunză de nuc, jerbe de flori, busuioc, steaguri, fanioane, flori, culorile roşu, alb, negru (sub diverse forme), covoare ţărăneşti, spice obiecte de lut, pentagrame din flori şi crengi, crucea, un triunghi isoscel, o lumânare sau mai multe puse în cerc, o icoană, un ştergar autentic, o maramă, un obiect de lemn (lingură, doniţă), în funţie de tema sărbătorii, niciodată toate în acelaşit timp, „mai puţin este mai mult”, adică un obiect potrivit înseamnă mai mult decât cinci obiecte nepotrivite. Desigur alegerea obiectului presupune o iniţiere în simboluri, iniţiere, care nu este dificilă având în vedere multitudinea de dicţionare de simboluri din librării.
Pentru sărbătoare omul se primeneşte. A te primeni nu înseamnă a te curăţa fizic. Primenirea presupune o curăţarea a sufletului, dar mai ales o consacrarea benefică a lui. Ne spălăm des şi utilizăm o mulţime de produse cosmetice. Mirosim bine pe dinafară, dar sufletul ne duhneşte a egoism, invidie, lăcomie, orgoliu, etc. Să ne curăţăm desigur, dar în apă să punem flori, frunze, crengi de salcie, o monedă de argint, o lingură de sare, apă sfinţită… la noi acasă, dar şi acolo unde facem sărbătoare… şi mai ales să ne curăţăm sufletul cu o rugăciune. Cel ce intră în sărbătoare cu minciuna, se va lupta cu minciuna; cel ce intră cu hoţia, va lupta cu hoţia, invidiosul cu invidia, orgoliosul cu orgoliul…Cel ce-şi dezbracă voia şi se lasă în voia Lui, iese întărit din sărbătoare…
Cuvântul potrivit este foarte important într-o sărbătoare. Puneţi sărbătoarea sub girul unui „cuvânt”ce trebuie ales cu grijă şi făcut cunoscut celorlalţi, ca un motto al sărbătorii, ca să o consacre benefic. Poate fi un vers, o rugăciune, un citat din Biblie, un gând al dumneavoastră. Cuvântul de deschidere să nu fie lipsit de o vorbă de folos, de cuvântul ziditor.
Inadecvarea naşte eşecul. Să căutăm cuvintele, gesturile, gândurile şi atmosfera sufletească potrivită.

Şi să nu ne jenăm, să-ncepem cu o rugăciune şi Sfânta Cruce orice muncă şi activtate chiar şi serbarea.

Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 1

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 1

madonna-on-a-crescent-moon-in-hortus-conclususSe apropie sărbătorile de iarnă. Am vrea să trăim împreună cu familia spiritul Crăciunului. Ca să vieţuim spiritual Crăciunului este nevoie de o adâncă înţelegere a Evenimentului Naşterii Domnului, implucaţiile sufletesc-spirituale, o cunoaştere a tradiţiilor şi a ritualurilor specifice.

DEX-ul precizează: sărbătoare, sărbători, s.f. zi în care se comemorează sau se sărbătoreşte un eveniment important, oraganizându-se diferite serbări, solemnităţi, demonstraţii etc. Serbare, serbări, s.f. 1. faptul de a serba, sărbătorire; p.ext. manifestare cu caracter solemn, organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. sărbătoare.
Copiii noştri nu ştiu să petreacă… Cine să-i înveţe? Noi părinţii ar trebui să-i învăţăm sensul sărbătorii şi al petrecerii.
În om se manifestă concomitent două tendinţe: cea de integrare/ veneraţie, care este expresia Eului şi tendinţa de emancipare/individualizare, care este expresia egoului. Egoismul şi individualismul impregnează existenţa omului modern, care duce la extrem experienţele individualismului. Egoismul şi individualismul se regăsesc azi în filosofie: cogito ergo sum, în cunoaştere, unde explicarea devine opusul înţelegerii, în domeniul moral, în domeniul social, unde lupta pentru putere ia forme sălbatice, în economie, unde totul a devenit consum. Omul trăieşte încojurat de maşini, care oricât de perfecte nu pot dezvolta şi nu pot răspunde nevoii de simpatie şi comunicare . Maşinile izolează de Cosmos, ori îl fac pe om să se creadă Dumnezeu. Munca, în loc să fie şansă de înnobilare, a devenit abrutizare şi satanizare. Dumnezeu a dat creaturii sale munca pentru a se hrăni, pentru a se purifica, pentru a accede la sfinţenie. Munca abrutizantă, individualismul, beţia puterii, distrug legătura dintre om şi Cosmos. Iureşul senzual, nervozitatea, capriciul, amorul propriu, nerăbdarea, insolenţa, neliniştea, plictiseala, caruselul gândurilor, furtuna sentimentelor, depărtează pe om de spiritual, îl fac să piardă simţul momentului de graţie, care este sărbătoarea.
Sărbătoarea este una din marile taine ale societăţii patriarhale. Era un moment de trăire spirituală maximă. În viaţa cotidiană individul se confruntă cu întreitul blestem, care constituie drama conştiinţei: ideea limitelor, contradicţiilor şi mizeriilor propriului Eu, conflictul cu societatea prin concurenţa cu semenii, raportarea Eu-Lume, în care, dacă, nu suntem agresaţi, agresăm noi.
Numărul sărbătorilor a scăzut şi locul lor a fost luat de sărbătoririi convenţionale, instituite de la o zi la alta (1 Mai, 23 August, Sf. Valentin, Halloween). Convenţionalismul acestora omoară Spiritul Sărbătorii prin ridicol. Când sărbătoarea devine repaus, igienă sau muncă suplimentară, ea este golită de sens şi nu mai conectează la Cosmos. Într-un cuvânt, se înregistrează un declin al sărbătorii, iar omul modern suferă de inapetenţă şi incapacitate festivă, care atinge maximul atunci când individul începe să se teamă de sărbătoare. Scos din mecanismul precis al existenţei cotidiene, ce îi dă senzaţia că trăieşte, omul modern e îngrozit de sfârşitul de săptămână şi zilele de sărbătoare, când nu mai e şef, n/are agendă încărcată, termene, n-are ziar, nu mai trebuie să alerge şi nu mai e încojurat de acel „minunat” zgomot cotidian, care-l împiedică să rămână cu el însuşi …
Continuare http://artadeaeduca.ro/scolarul/sarbatoarea-ca-nevoie-spirituala-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

 

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 2

Sărbătoarea ca nevoie spirituală 2

Sărbătoarea întreţine legătura cu divinitatea, reface şi armonizează spaţiul comunitar, pune omul şi societatea în raport cu Cosmosul. E bine să păstrezi tot timpul un deget în barba lui Dumnezeu, spune înţelepciunea străbună. În viaţa cotidiană legatura cu sacrul tinde să slăbească, de aici importanţă sărbătorii, care-i abate pe oameni de la cele lumeşti, ajutându-i să reînnoade legăturile cu spiritualitatea. Cosmosul se dezvăluie celor pregătiţi.
Sărbătoarea este momentul, când pot să te ocupi de mersul soarelui pe cer, de puterea vântului şi a ploii, de fecunditatea femeilor şi vitelor, de fertilitatea pământului, de pericole: lupii, şerpii şi insectele, spune I. Nicolau – Ghidul Sărbătorilor Româneşti.
Pentru omul societăţii tradiţionale, zilele de lucru erau anexate la zilele de sărbătoare. pentru noi, sărbătoarea este anexată la zilele de lucru… Decăzând, sărbătoarea (care pulverizează timpul), omul e asaltat de zădărnicia lumii sale şi de timpul implacabil. Atunci acest om modern este împins automat spre ceea ce el considera drept soluţii: accelerarea şi mecanizarea vieţii, trăirea clipei, refugiul în muncă necurmată, şi care nu sunt decât prăbuşirea în zădărnicie. Izolare de divin, de realitatea cosmică duce la setimentul singurătăţii şi minimalizării. Omul trăieşte sentimentul că este abandonat. madonna-on-a-crescent-moon-in-hortus-conclususOmul lumii vechi vedea sub măşti divinul, cosmicul… Absolutul.
Sărbătoarea este existenţă raţionalizată în sens spiritual. Fără sărbătoare suntem mai puţin oameni.
Definitorie pentru om e capacitatea lui de încadrare spiritulă în realitatea generală.
Creştinul simte sărbătoarea ca pe o victorie continuă, ca pe o trecere sub arcul de triumf al Cosmosului. În sărbătoare nu mai e nevoie să se caute raţiuni de viaţă, căci existenţă în ea însăşi oferă o supremă raţiune. Cunoaşterea prin lumina sărbătorii îl face pe om să se simtă totodată anonim şi adânc personal şi să se simtă ridicat la potenţa maximă a omeniei lui. Dacă misticul şi-nţeleptul sunt fericiţi sau cel puţin plini de sens, e pentru că ei au găsit mijlocul să trăiască realitatea sub perspectiva unei permanente sărbători, spune Vasile Băncilă în lucrarea: „Duhul Sărbătorii”
În Sărbătoare, omul trăieşte sentimentul comuniunii depline cu semenii şi Cosmosul, sentimentul coinciderii cu sine însuşi. Sufletul se umple cu Lumina comuniunii cu Divinitatea, cu Spiritualul, cu Absolutul, căci în spaţiul magic al Sărbătorii, Divinul coboară în lume, pământul se bolteşte spre înalt, materialitatea este sublimată şi totul devine semnifiacativ. Sărbătoarea îl aduce pe om la maximul umanităţii sale. În timpul Sărbătorii sunt pulverizate întrebările, problemele, concurenţele, limitele, omul se revarsă în Cer, care devine adevărata canava a existenţei sale.
Sărbătoarea este un botez spiritual, o degustare terestră a dulceţii Raiului.
Orice încercare de desfinţare a Sărbătorii este o crimă împotriva sufletului omenesc, contra umanului însuşi. Toate „revoluţiile” de aiurea, au încercat să desfiinţeze sărbătorile şi au sfârşit pentru a le accepta. Protestanţii, care s-au opus fastului serviciului religios au acceptat în timp, mai multe sărbători, decât a fost în intenţia iniţiatorilor. Budiştii, care s-au ridicat împotriva sărbătorilor generale, au ajuns să aibă propriile sărbători. Moise, a folosit numai zece porunci pentru introducerea legii, dar a avut nevoie de o carte întreagă (Vechiul Testament) pentru a fixa sărbătorile. Comuniştii, care au desfiinţat sărbătorile religioase şi au introdus sărbătorirea prin muncă, au ajuns în final să inventeze sărbători, recunoscând astfel nevoia omului de sărbătoare.
Sărbătoarea face spiritul să respire, iar Eul se simte eliberat de răul existenţei cotidiene.

ileana vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

BOBUL DE GRÂU

BOBUL DE GRÂU

A fost odată un bob de grâu. Lipsit de griji şi fericit, locuia împreună cu familia lui într-un sac mare de cânepă.
Sacul, la rândul lui, stătuse toată iarna în cămara unui ţăran harnic.
Acum, când primăvara cu suflarea ei blândă şi caldă trezi la viaţă întreaga suflare, ţăranul nostru prinse boii la car, ridică sacul în car şi porni pe câmp, la semănat.
Bobul nostru fu trezit de hurducăturile carului tras de boi ce se apropia de tarlaua proaspăt arată. Bobul nu pricepu ce se întâmplă, aşa că, se hotãrî să aştepte cu răbdare.
O mână puternică deslegă gura sacului, luă un pumn de boabe şi le azvârli voios în vânt. În curând îi veni rândul şi micului nostru bob plăpând. El simţi cum zboară între cer şi pãmânt, apoi căzu într-un loc umed şi strâmt.
Tare întunecos şi rece era aici. A privit de jur-împrejur, şi-a strigat fraţii, prietenii … nimeni nu l-a auzit, nimeni nu i-a răspuns. Singur şi trist, bobul se închise în căsuţa lui. Un spin vânăt se apropie de bob şi-i zise:
„În Pământ ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
Un strop de ploaie îl încurajă să nu-şi piardă nădejdea. Şi în timp ce stropul îl mângâia duios, bobului îi căzu mantia de pe umeri şi începu să se înalţe. Dar o piatră stătea în calea lui şi oricât a încercat el s-o împingă, n-a reuşit.
Spânul cel vânăt s-a apropiat din nou de bob şi i-a zis:
“În Pământ ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
O cârtiţă, tocmai se trezise din lungul somn de iarnă şi căuta ceva de mâncare. Ea trecu chiar prin faţa bobului şi dădu piatra cea mare la o parte.
Văzând drumul liber, bobul continuă să se înalţe. În scurt timp ajunse la un strat de pământ argilos prin care nu reuşea să străbată.
Spânul cel vânăt se apropie din nou şi şopti:
În Pămînt ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
Bobul stătea descurajat. Să se întoarcă? Nu era chip. Să meargă mai departe? Nu avea destulă putere.
Dar, ca şi cum ar fi auzit gândurile bobului, o râmă îşi făcu drum într-acolo şi deschise prin stratul tare de pământ un coridor, chiar pe măsura bobului.
Uimit, bobul îşi adună ultimele forţe şi se înălţă mai departe. În sfârşit ieşi la suprafaţă. Sfântul Soare îl aştepta. Bobul de grâu radiind de bucurie îşi înâlţă braţele în semn de recunoştinţă şi deodată, în jurul lui îşi văzu fraţii şi prietenii de care fusese atâta vreme despărţit.
Aceştia, ca şi el, purtau acum haină nouă, de sărbătoare – Haina Învierii!

 

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Ce are responsabilitatea cu a da de pomană…

Ce are responsabilitatea cu a da de pomană…

Există pomana mortului, obiceiurile ce includ şi daruri de mâncare, haine, etc. întru buna călătorire a decedatului până în lumile spirituale, pe care creştinii le respectă. Trebuie această pomană să fie bogată, de unde şi expresia sinonimă excesului:”ca la pomană…”. Cuvântul are o sonoritate destul de balcanică. La biserică avem „Cutia milei” …sună mai puţin pământesc… dar se umple.
Din valorile poporului român face parte şi mila concretizată material. Odată cu comunismul, care ne-a jefuit şi de valorile noastre culturale şi morale, s-a cam pierdut sensul darului, făcut celui în nevoie după reguli precise.
Puţin cunoscute sunt legile dăruirii pentru că înainte de 1940 ele se învăţau în familie, la şcoală, la biserică…
Darul se dă indirect prin altă persoană care face legătura dintre cei doi, dar păstrează confidenţialitatea. Faptul că cel dăruit şi cel care dăruie nu se cunosc îi păzeşte pe amândoi de la tot felul de sentimente care ar scădea valoarea darului, ca de ex. pentru cel care dă, orgoliul, ce se insinuează când te aştepţi mai puţin.
Nu se dăruieşte nici ce ne prisoseşte, nici ce nu ne mai trebuie, deşi se găsesc primitori şi pentru acestea dacă ne interesăm destul. Se dăruieşte ce şi cât are nevoie cel care primeşte şi şi-a(ne-a) făcut cumva cunoscută nevoia lui, de regulă tot printr-un terţ, astfel fiind scutiţi de surpriza de a ajuta impostori.
Faptul că ce… sau cât… îi este necesar celui în nevoie, poate depăşi disponibilităţile noastre aduce elementul sacrificiu pe care darul îl implică. Dacă nu avem totuşi cât îi trebuie celui aflat în nevoie putem implica şi altă persoană păstrând cu stricteţe confidenţialitatea persoanelor şi sumelor. Darul trâmbiţat: am dat atât… numai dar nu este… Totul trebuie făcut într-o deplină sinceritate, care dacă nu există anihilează valoarea darului.
Apoi trebuie să ştii/controlezi întrun fel, desigur indirect, cum a fost folosit darul tău. Un leu dat pe stradă unui cerşetor este un dar problematic pentru că nu ştim dacă am ajutat sau am făcut un rău. Poate cerşetorul bea, se droghează, poate este terorizat de cineva să cerşească spre folosul aceluia şi atunci noi, cu leul nostru, nu facem decât să perpetuăm aceste lucruri şi să contribuim la nefericirea lui.
Darurile pot fi de toate felurile: mâncare, haine, bani, medicamente, servicii, muncă, voluntariat, logistică, publicitate, informaţie, loby, etc.
Dar iată că lumea modernă ne pune la dispoziţie un nou mijloc: 2% din realizările noastre le putem ghida spre ceva bun. Cu numai 2% ai noştri putem face lucruri minunate dacă îi direcţionăm spre o faptă bună, pe care singuri n-am putea-o face, pentru că pur şi simplu nu avem destui bani. Apoi faptul că fiecare pune puţin, puţin din puţinul lui, face pe Dumnezeu să pună mai mult…şi numai cu conştientizare şi responsabilitate, noi biete fiinţe muritoare, îl putem face pe însuşi Dumnezeu să se implice!
În plus statul a demonstrat deja că nu se gândeşte la noi, iar statul nu poate şi nu trebuie să hotărască pentru noi. Statul trebuie doar să se pună în slujba comunităţii, s-o servească. Ca om responsabil nu pot lăsa statul să hotărască pentru mine!
Nu vreau să vă rog să direcţionaţi cei 2% către ceva, cineva…
Mi-am propus să vă amintesc doar ce este darul, ce responsabilităţi implică şi mai ales că toate acestea sunt lucruri ce ţin de educaţie…
PROF. Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-sarbatorim-craciunul-cu-copiii/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

 

Cum ţin copiii postul?

Cum ţin copiii postul?

În mod normal un copil între 0 şi 12 ani nu ţine postul, în sensul tradiţional, însă are nevoie sa fie  educat în spiritul postului, adică al ascezei liber consimţite ca măsură a  sănătăţii sufletesc-spirituale.
Pentru cei mici între 2 şi 10 ani aş recomanda o disciplină sufletesc-spirituală care ar consta în trei lucruri: lecturi potrivite din Biblia pentru copii, povestiri sfinte zilnice şi un arbore al cuminţeniei.

pastiÎn mod normal un copil între 0 şi 12 ani nu ţine postul, în sensul tradiţional, dar el trebuie educat în spiritul postului, adică al ascezei liber consimţite ca măsură a  sănătăţii sufletesc-spirituale.
Pentru cei mici între 2 şi 10 ani aş recomanda o disciplină sufletesc-spirituală care ar consta în trei lucruri: lecturi potrivite din Biblia pentru copii, povestiri sfinte zilnice şi un arbore al cuminţeniei.
A. Voi începe cu ultimul. Se ia o foaie mare de bloc de desen şi în funcţie de vârsta copilului se desenează împreună cu copilul un copac, de preferinţă măr (are coroana rotundă) aşa cum este el primăvara fără frunze. Desenul se fixează în perete fie în living, fie în camera copiilor. Apoi dintr-o foaie roz pal se decupează flori mici, cu cinci petale, 40 la număr, care se ţin într-un pliculeţ, ori cutie de lemn frumoasă. Florile pot fi făcute din mătase sau fetru dacă avem talent şi iniţiativă. Le propunem copiilor să facem lui Cristos în fiecare zi de post ca dar o faptă frumoasă sau cuminţenia noastră (strădania de a fi cuminte). În fiecare seară punem în pom darul copilului pentru Cristos, o floare de măr…La Înviere vom avea un minunat pom sufletesc înflorit.
B. La culcare sau în alt moment al zilei spunem o poveste despre micul Iisus ori despre faptele lui Cristos folosind poveşti adunate în acest scop. Ar trebui să fie 40 la număr. Se pot adăuga poveşti cu tâlc despre generozitate, iertare, dar, ajutor, dragostea de aproape, fapta bună.

C. Citirea din biblie cere multă diplomaţie atât în crearea atmosferei cât şi în alegerea pasajelor.  Asta presupune ca citim  mai întâi noi înşine şi să alegem. Acum putem vorbi altfel despre rugăciune. Copilului îi face bine să ştie rugăciuni, să spună rugăciuni. Acum se pot învăţa rugăciuni ori cântece religioase frumoase.
Educaţia spirituală este un act de respect al libertăţii individului. Ştiu că în ziua de azi mulţi sunt atei. Din discuţiile mele cu ateii am constatat că şi ei cred în ceva sau cineva: un architect, un principiu, o raţiune supremă.
A confunda defectele preoţilor ca oameni şi ale bisericii ca instituţie cu credinţa în Dumnezeu şi a refuza copiului accesul la spiritual este o decizie de mare importanţă şi cu consecinţe imediate şi de perspectivă în educaţie.
pe de altă parte copilul dar şi adolescentul şi tânărul au nevoie să vadă că şi noi ca adulţi recunoaştem şi respectăm o autoritate.
Singura autoritate autentică este Dumnezeu.
Dorul după spiritual şi absolut nedecodificat duce la paleative ca: drogul, alcoolul, sexul, alte patimi.

prof. Ileana Vasilescu

A. Voi începe cu ultimul. Se ia o foaie mare de bloc de desen şi în funcţie de vârsta copilului se desenează împreună cu copilul un copac, de preferinţă măr (are coroana rotundă) aşa cum este el primăvara fără frunze. Desenul se fixează în perete fie în living, fie în camera copiilor. Apoi dintr-o foaie roz pal se decupează flori mici, cu cinci petale, 40 la număr, care se ţin într-un pliculeţ, ori cutie de lemn frumoasă. Florile pot fi făcute din mătase sau fetru dacă avem talent şi iniţiativă. Le propunem copiilor să facem lui Cristos în fiecare zi de post ca dar o faptă frumoasă sau cuminţenia noastră (strădania de a fi cuminte). În fiecare seară punem în pom darul copilului pentru Cristos, o floare de măr…La Înviere vom avea un minunat pom sufletesc înflorit.
B. La culcare sau în alt moment al zilei spunem o poveste despre micul Iisus ori despre faptele lui Cristos folosind poveşti adunate în acest scop. Ar trebui să fie 40 la număr. Se pot adăuga poveşti cu tâlc despre generozitate, iertare, dar, ajutor, dragostea de aproape, fapta bună.

C. Citirea din biblie cere multă diplomaţie atât în crearea atmosferei cât şi în alegerea pasajelor.  Asta presupune ca citim  mai întâi noi înşine şi să alegem. Acum putem vorbi altfel despre rugăciune. Copilului îi face bine să ştie rugăciuni, să spună rugăciuni. Acum se pot învăţa rugăciuni ori cântece religioase frumoase.
Educaţia spirituală este un act de respect al libertăţii individului. Ştiu că în ziua de azi mulţi sunt atei. Din discuţiile mele cu ateii am constatat că şi ei cred în ceva sau cineva: un architect, un principiu, o raţiune supremă.
A confunda defectele preoţilor ca oameni şi ale bisericii ca instituţie cu credinţa în Dumnezeu şi a refuza copiului accesul la spiritual este o decizie de mare importanţă şi cu consecinţe imediate şi de perspectivă în educaţie.
Pe de altă parte copilul dar şi adolescentul şi tânărul au nevoie să vadă că şi noi ca adulţi recunoaştem şi respectăm o autoritate.
Singura autoritate autentică este Dumnezeu.
Dorul după spiritual şi absolut nedecodificat duce la paleative ca: drogul, alcoolul, sexul, alte patimi.

prof. Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

 

Fazele de dezvoltare ale omului din punct de vedere a educației

Fazele de dezvoltare ale omului din punct de vedere a educației

Motto: Din fiinţa omului în devenire vor rezulta, ca de la sine,
punctele de vedere pentru educaţie.
R.Steiner
Omul nu este numai o fiinţă care se naşte fizic şi apoi îşi dezvoltă o personalitate şi calităţi spirituale în corpul fizic în contact cu lumea. Copilul, la naştere, are un corp format prin ereditate şi o individualitate spirituală proprie, adică fiecare din noi are la naştere atât un potenţial genetic cât şi unul biografic. Potenţialul biografic înseamnă încarnări succesive ale acelei entităţi umane dar şi evoluţia văzută ca reîncarnare a Pământului. Acest potenţial biografic este reflectat în conştienţă ca Eu, miezul tainic şi profund al fiinţei noastre. Împulsurile şi instinctele se ridică din trup căutând satisfacţia şi sunt trăite în suflet.
Prin spirit omul aparţine Lumii spirituale, prin corp omul aparţine Pământului. Între spirit şi corp se află sufletul. El primeşte impulsuri din ambele direcţii: şi din lumea spirituală şi din lumea terestră. Eul şi corpul se întâlnesc într-o zonă intermediară numită SUFLET. Astfel Omul devine o fiinţă tripartită şi cetăţean a două lumi: Lumea Spirituală şi Lumea Terestră.
Ziua, sufletul şi spiritul nostru sunt pe Pământ, noaptea în somn ele călătoresc în Lumile Spirituale, independent de voinţa noastră. Una din sarcinile actualei încarnări este conştientizarea legăturii cu Spiritualul.
Viaţa omului poate fi împărţită în etape de 7 şapte ani. Aceste perioade au anumite caracteristici, care le diferenţiază clar. Cercetând raportul individului cu lumea vom constata următoarele:
În prima etapă, de la 0 la 7 ani, omul trebuie să deprindă facultăţi foarte importante pentru dezvoltarea sa ulterioară: mersul, vorbirea şi gândirea, care deosebesc pe om de animal. Printr-un superb efort, omul cucereşte poziţia verticală şi ridicându-şi ochii spre înalt, spre nemărginirea cerului, învinge gravitaţia şi stabileşte un echilibru între pământ şi cer. Apoi încet, între unu şi trei ani învaţă să vorbească.
În primii ani de viaţă, adică în etapa de sugar şi copil mic, principala caracteristică este imensa deschidere a copiilor spre ceea ce îi înconjoară. Ei nu opun rezistenţă faţă de ceea ce vine din mediul (fizic, sufletesc şi spiritual) din jurul lor, întâmpină lumea cu o încrdere nelimitată şi asimilează totul. Toate simţurile lor sunt deschise, iar răspunsul lor personal la stimuli, este imitaţia şi mimetismul. Prin imitaţie li se deschid porţile condiţiei de om, prin imitaţie învaţă să vorbească, prin imitaţie face copilul cunoştinţă cu relaţiile bune sau rele dintre oameni, şi în mod subtil, prin imitaţie, se pun bazele viitorului simţ moral şi sistem de valori. Relaţia principală cu lumea din jur este din exterior spre interior. Experienţele nu sunt asimilate de Eu.
În a doua perioadă, de la 7 la 14 ani copilul deja are o lume a lui, o lume proprie, separată de restul lumii. În propria împărăţie, separată de lumea comună, considerată reală, printrun zid de nepătruns, care îl protejează de realitatea adulţilor, adesea traumatizantă. Aici totul este posibil, este o lume bogată în personaje fabuloase, o lume, în care totul se poate îndeplini, orice dorinţă, orice vis. Şi în această lume se nasc seminţele magice ale grădinii sufleteşti secrete a omului adult. Lumea exterioară nu pătrunde decât filtrată, orice element străin fiind adaptat şi abia apoi primit. Copilul este prin definiţie fericit şi vesel, acestea pierind, când se simte invadat sau scos din lumea lui. Concluzie: copilul este o lume închisă. Forţele Eului radiază numai până la graniţele propriei lumi. Lumea exterioară nu mai părtunde nestânjenită în interior, ci este” prelucrată”, „digerată”.
În perioada a treia, de la 14 la 21 de ani. La şocul pubertăţii zidurile lumii, despre care am vorbit, sunt fisurate ori sparte şi se prăbuşesc, lăsând adolescentul faţă în faţă cu realitatea, pe care acum el doreşte să o cucerească din viitor, pentru că a dobândit unitate şi robusteţe sufletească în etapa anterioară. El a descoperit un centru în interiorul său, în lumea lui personală şi acest centru este propriul Eu.
Acum direcţia principală este dinspre interior spre exterior. Tânărul încearcă să cucerească şi să transforme lumea exterioară.
În perioada 21-42 de ani, adică trei etape de 7 ani, este o perioadă de echilibru: activitatea se dirijează spre exterior şi alternează cu experienţele, ce vin din lumea exterioară, se realizează la vârsta adultă.(21-28, 28-35, 35-42)
În perioada următoare 42-75 de ani, activitatea spre exterior scade treptat, iar prelucrarea împresiilor creşte. Prin aceasta se formează acea înţelepciune contemplativă specifică unei bătrâneţi sănătoase. Este o stare foarte asemănătoare cu a copilului mic, diferenţa fiind că lumea exterioară este concentrată în focarul Eului. Dar această concentrare în interior poate avea două aspecte opuse: concentrarea pe Eu care înseamnă urmarea conştientă a unei căi spirituale oricare ar fi ea şi concentrarea pe Ego, care înseamnă sete de putere, poziţie socială, posesie de bunuri, adică concentrare pe valori pământeşti, inutile în viaţa dintre moarte şi o nouă viaţă.
Viaţa omului are etape de 7 ani. Fiecare etapă este guvernată de entităţile dintr-o anume sferă planetară, după cum fiecare din cei 7 ani ai respectivei etape este la rândul său guvernat de o sferă panetară.
Caracteristica fiecărui an, influenţă planetară.
1 an-Luna-vointa
2 ani-Venus-iubire
3 ani-Mercur-comunicare
4 ani-Marte-alege în libertate un drum
5 ani-Soare- încrederea-descoperirea marii comunităţi
6 ani-Jupiter-începe să facă pentru ceilalţi
7 ani-Saturn-separarea de familie şi descoperirea unei alte comunităţi.
Ileana Vasilescu
Bibliografie:B.C.J.Lievegoed-Fazele de evoluţie ale copilului
Curs C.Bee- Copilul de la 0 la 7 ani şi culorile
R.Steiner- Antropologia ca bază a pedagogiei

http://artadeaeduca.ro/cursuri/sa-ne-pregatim-de-pasti-impreuna-cu-copiii-2/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/

Sa ne pregatim de Paști împreună cu copiii

Sa ne pregatim de Paști împreună cu copiii

Începe în 3 martie   2019

Din hranirea spirituală face parte parcurgerea sărbătorilor anului.

Sf. Paşti sunt un eveniment Cosmic esenţial. Aşteptarea lui este numită Postul Mare. Post nu înseamnă doar abstinenţă ci şi o atmosferă sufletesc-spirituală care să apropie de Taine, de înţelesuri, de Dumnezeu.
Am bucuria să vă anunţ şi să vă propun cursul on line:

Să ne pregătim de Paşti împreună cu copiii.

            El se adreseaza oricui doreşte să aprofundeze trăirea Paştelui, părinţilor dar şi mămicilor care aşteaptă copil, bunicilor, educatoarelor, învăţătoarelor, diriginţilor.

Online pentru ca toti suntem in criza de timp si prin curs primim surse gata pregătite pentru ca dvs. să puteţi petrece cu copilul seara 1/2 sau 3/4 de oră la o calitate care să contracareze faptul că avem atât de puţin timp la dispoziţie. 

                  Cursul on line Să ne pregătim de Paşti…ne ofera un drum de 63 de zile: începutul postului – a 3 zi de Paşti 2019, peste 63 de povesti ptr copii,  texte despre semnificatia Pastelui, care sa va permită dvs să dobinditi o stare potrivită Pastelui pentru a o putea transmite copilului,  obiceiuri traditionale, ce devin subiect cu sens pentru  o convorbire în familie, organizarea ambianţei cu obiecte  şi imagini, la dorinţă  confectionarea de mici obiecte, îngerasi de exemplu, silfe, propunere de desene ptr. dvs şi pentru copil, mici obiceiuri de pus în practică… texte esoterice privind Paştele, mici ritualuri, activităţi cu copiii, imagini cu sens care printate devin vederi de pus pe noptieră, iniţiere în simbolurile pascale, mici biografii ale personajelor biblice, cântece, rugăciuni, tehnica spunerii poveştilor, cunoştinţe despre copil, om în general. Multe  altele care ne armonizeaza cu noi înşine şi esenţa evenimentului Cosmic, cu acea trăire generoasă şi plină de veneraţie care ne deschide porţile Tainelor şi a bucuriei interioare.
Acest curs te ajută SĂ INTRI ÎN STAREA DE AŞTEPTARE A MISTERULUI DE PE GOLGOTHA     să-ţi înveţi copilul să sărbătorească,  să-l iei  inteligent din faţa televizorului, să construieşti o relaţie mai profundă cu copiii tăi, CU TOATĂ FAMILIA TA şi să dobândeşti autoritatea solidă şi sănătoasă, pe care ţi-o dau numai comunicarea adevărului şi frumosul.

 Înscrierea devine efectiva prin achitarea costului.

Cursul  costă  160  lei pentru  9 săptămâni, adică 63 de zile.


Învățătoarele și educatoarele beneficiază de o reducere și adeverință de participare.

Pentru cazurile DEOSEBITE există  2 locuri cu reducere, lipsa banilor nu trebuie sa fie un impediment.

Pentru detalii şi înscriere ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com

https://copilariefericita.wordpress.com/…/deplin-indragost…/


Te aştept cu drag,

Ileana Vasilescu

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-pentru-parintele-cu-copil-de-la-0-la-5-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copil-de-6-7-ani/

http://artadeaeduca.ro/cursuri/cursuri-recomandate-parintilor-cu-copii-de-8-9-ani/

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/al-doilea-rubiconpreadolescentul-perioada-10-%c2%bd-12-%c2%bd-ani/