Category Archives: Sarcina şi bebeluşul

Scopul real al educaţiei

Scopul real al educaţiei

  Lumea în care trăim îşi propune să pregătească individul pentru necesităţile economice şi politice  ale societăţii şi economiei de consum, de azi şi de  mâine,  „uitând” că mai întâi trebuie să devenim oameni, să ne cucerim umanitatea.

Alice Bailey în lucrarea sa „ Tratat de meditaţie” precizează următoarele:  Suntem satisfăcuţi de creşterea cunoştinţelor noastre, de acumularea informaţiilor noastre, de controlul nostru asupra forţelor naturii. Îi învăţăm pe copiii noştri să memoreze o înşiruire enormă de fapte şi să asimileze o sumedenie de amănunte foarte variate şi totuşi ne întrebăm adesea, dacă îi învăţăm să trăiască într-un mod satisfăcător. Orientul şi Occidentul par a  simţi deopotrivă, că un sistem de educaţie, care nu conduce omul din lumea nevoilor umane la conştiinţa  vastă a lucrurilor spirituale, nu şi-a îndeplinit misiunea şi nu este la înălţimea cerinţei pline de avânt a sufletului omenesc.  Instrucţia, care se termină brusc cu intelectul şi ignoră facultatea de a intui adevărul,  îi lasă pe cei, ce o practică cu mintea statică şi închisă,  fără instrumentul, cu care ar fi putut atinge acel intangibil şi extrem de fin „patru cincimi de viaţă”, care se află cu totul în afara domeniului de instrucţie ştiinţifică. Reuşita viitorului omenirii se sprijină pe reuşita acelor indivizi, care au capacitatea de a înfăptui lucruri mai mari, fiindcă sunt mai spirituale. O astfel  de educaţie, cere o percepţie exactă a creşterii şi a condiţiei individuale şi o înţelegere justă a pasului proxim, ce trebuie parcurs în fiecare caz dat. Din partea educatorului ea cere vedere interioară, simpatie, înţelegere.

Scopul real al educaţiei n-ar trebui să fie acela de a conduce omenirea din regnul al patrulea sau regnul uman, în acel regn spiritual, în care cei cărora le spunem mistici sau spirite model trăiesc, se mişcă şi îşi au fiinţa lor? Astfel omenirea va fi ridicată din lumea materială obiectivă, în domeniul spiritului, unde se găsesc adevăratele valori şi în care se stabileşte contactul cu acel Eu Superior, pentru a cărui revelare  Eurile individuale există.

Educaţia mai este definită ca o reevaluare spirituală a vieţii omeneşti. Sarcina ei este de a reorienta individul, de a-l face capabil să aibă o vedere mai profundă şi mai semnificativă a experienţelor sale, de a-l aşeza deasupra şi nu în interiorul sistemelor credinţelor şi idealurilor sale.