Category Archives: Şcolarul

Structura fiinţei umane

Structura fiinţei umane

  În zilele noastre,  obişnuim să vorbim de criza economico-financiară, cea a sistemului sanitar,ori criza domeniului educaţional, etc. Aceste nenumărate crize semnalează faptul că  mijloacele cu care epoca noastră operează nu mai sunt suficiente, şi trebuiesc cercetate, reformulate, regândite.

  Cum  am putea porni la acest drum fără să pătrundem în natura ascunsă a omului?

  Cine priveşte o plantă cu frunze, acela ştie foarte bine că, după un timp, pe tulpină  vor fi şi flori şi fructe. Întreaga  viaţă este ca o plantă. Ea  conţine pe lângă ce oferă privirii noastre, ceva mai ascuns mai adânc: un stadiu al viitorului însăşi.

Ne -am propus în acest articol abordarea naturii ascunse a copilului, a omului în devenire.

  Ceea ce observaţia senzorială percepe din om este trupul său fizic. Însă  există anumite forţe care fac  substanţele şi forţele trupului fizic să se constitue în fenomene de creştere, reproducere, de mişcare internă a umorilor, etc, aşadar  constructorul şi formatorul trupului fizic, arhitectul acestuia.

  Acest trup, numit vital, trup al vieţii sau eteric (în prezent fizica cuantică acceptă existenţa lui) poate fi perceput cu organe superioare ce pot fi dezvoltate prin exerciţii, răbdare, perseverenţă şi există ca germene în fiecare om. Aşa cum culorile şi lumina există în jurul celui nevăzător, doar că el nu le  percepe, neavând organe corespunzătoare, lumile superioare (ascunse ochiului fizic) pot fi percepute cu organe corespunzătoare.

  A treia componentă a fiinţei umane este trupul astral, al senzaţiei(simţirii). El este purtătorul durerii şi plăcerii, al pornirilor, poftelor, pasiunilor, etc. O fiinţă ce constă numai din trup fizic şi trup eteric nu le are pe acestea. Putem cuprinde toate cele enumerate în simţire. Planta nu are simţire, ne referim la simţire nu ca la o reacţie la un excitant exterior, ci mai ales la faptul că excitaţia se reflectă printr-un proces interior (durere, plăcere, poftă, etc). Trupul simţirii la om are formă ovoidă, cuprinzând în interior trupul fizic şi cel eteric, depăşindu-le ca o configuraţie de imagini luminoase.

  Omul este singura fiinţă de pe Pământ purtătoare a unui „Eu”-a patra componentă. O fiinţă care îşi poate zice sieşi „Eu” este o lume în sine. Dumnezeu, ce se revelează fiinţelor inferioare numai din afară, ca fenomene ale realităţii înconjurătoare, la om începe să vorbească înăuntru.

  Omul primitiv,  urmărind  satisfacerea  poftelor, se deosebeşte de un omul dintr-un mediu civilizat ce decide  satisfacerea unor pofte dar pe altele şi le înfrânează. Acesta  la rândul său diferă de idealistul care şi-a format înclinaţii şi preocupări superioare.

  Cu toate acestea toate categoriile respective îşi spun sieşi „Eu”, căci toţi oamenii sunt înzestraţi cu „Eu”. Însă  Eul a lucrat asupra celorlalte componente subordonate, (trupul fizic, eteric şi astral) şi prin aceasta suntem diferiţi unul de altul.

  Dacă „Eul” reuşeşte să prelucreze prin forţe proprii trupul astral (de simţire) ceea ce „Eul” face pe această cale din trupul astral  se numeşte Sine Spirituală (Manas). Dacă „Eul” reuşeşte să transforme trupul eteric (vital) ceea ce Eul realizează din trupul eteric se numeşte Spiritul Vieţii  (Buddhi).

În primul caz transformarea se întâmplă prin învăţare, în cel de al doilea caz constatăm armonizarea  temperamentului, a caracterului,  o îmbunătăţire a memoriei, etc.

  Mergând şi mai profund omul poate ajunge la transformarea trupului fizic (de ex.modificarea respiraţiei, a pulsului, etc) ceea ce se obţine din această transformare se numeşte Om-spirit (Atman).

(Continuarea articolului în nr viitor)

Cristina Duneş