Despre exemplul personal în educaţie

Despre exemplul personal în educaţie

Lumea modernă este o lume a cuvântului. Relaţiile noastre, comunicarea, învăţarea, cumpărarea şi vânzarea, a face bani, educaţia, toate depind, folosesc, speculează cuvântul. Întrun fel lumea şi oamenii nu mai fac, ci vorbesc mult, mult.
Şi ca urmare a execesului omul, de la mic la mare, se apară nemaiauzind, nemaiascultând. Ne intra pe o ureche şi ne iese pe cealaltă…
Aceasta realitate este îngrijoratoare mai ales în educaţie.
Părinţii tind spre educaţia verbală ca mijloc unic. Această alegere este din păcate cel mai puţin adecvată şi fericita şi se face în detrimentul puterii exemplului.
Educaţia verbală dresează copilul. Urmarea unui astfel de dresaj este lipsa discernamântului. Incapacitatea de a discerne ne lipseşte de libertate şi inţelepciune în luarea deciziilor, ne face incapabili să ne conducem viaţa, în măsura în care aceasta este posibil.
Exemplul personal este metoda sănătoasă şi eficientă, DAR MAI ALES CU BĂTAIE LUNGĂ.
Adică: ex. Copilul îşi lasă lucrurile împrăştiate. Nu-l certăm. Strângem singuri sau împreună cu el, DE MULTE, FOARTE MULTE ORI, până o face singur.
Ştiu că pare ciudat, greu, inconfortabil. Dar puterea exemplului rezidă în faptul că cel care vede, participă, asistă are o trăire faţă de ceea ce se petrece. Trăirea şi mai ales tragerea concluziei se întâmpla în libertate, în lipsa oricarei presiuni, devine experienţă personală. Şi numai din aceste motive are şi efect, nu imediat dar de durată.
Disconfortul unei astfel de atitudini educaţionale decurge şi din faptul că presupune o întâlnire cu noi înşine, nu totdeauna plăcută pentru că trebuie să ne recunoaştem în o mulţime de gesturi, atitudini, replici ale copilului.
Nu! Vă asigur că n-a luat defectele numai de la celălalt părinte!
Apoi după ce ajungem la concluzia că avem ceva de schimbat e bine să şi o facem. Iar aici cu fapta e tare, tare greu. De aceea e mai uşor să-l admonestăm, pedepsim pe copil.
Pare că astfel ne-am făcut datoria şi suntem împăcaţi cu noi înşine: am făcut ce-am putut şi noi.

Dar dacă vrem mai mult, daca vrem sa fim un părinte inteligent începem să învăţăm…

prof. Ileana Vasilescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>