Aşteptarea Crăciunului sau faţă în faţă cu noi înşine…

Aşteptarea Crăciunului sau faţă în faţă cu noi înşine…


    În această perioadă a anului, lumina vie a Soarelui scade tot mai mult, iar sporirea forţelor nopţii indică  starea spirituală, prin care omenirea vieţuieşte  apropierea evenimentelor petrecute în Palestina, cu două mii de ani în urmă. Datorită  jertfei   lui Christos, a devenit posibilă salvarea omenirii. Legat de a patra mare jertfă, noi ne amintim în fiecare an, în ziua de 25 Decembrie, de naşterea pământească a  lui Iisus Nazarineanul.

  Perioada  până la Crăciun, aşa numitul Post, este  vremea încercărilor lăuntrice. Din acest motiv este necesară pentru fiecare om o  fortificare a forţelor moral-sufleteşti, exersarea celor 4 virtuţi, legată de fiecare sfert de Post: Dreptatea, Echilibrul interior, Curajul, Înţelepciunea.

R.Steiner caracterizează această perioadă a anului, drept vremea Ispitirii prin Rău, căci în această vreme intervin puterile  Luciferice şi Ahrimanice atacându-l pe om, iar şi iar,  cu o putere deosebită, în forme tot mai subtile, neașteptate și răvășitoare.

    Răul a apărut în evoluţia cosmică și umană prin faptul că oamenii s-au rătăcit în cursul încarnărilor lor într-un sens sau altul şi că neajungând întotdeauna să stabilească echilibrul, Karma i-a constrâns să facă acest lucru ulterior. Astfel că, ceea ce n-a putut face într-o viaţă – deoarece n-a găsit justa măsură – omul trebuie să realizeze în cursul evoluţiei viitoare. Dacă te rătăceşti într-o direcţie, eşti obligat pe urmă, poate chiar în viaţa următoare, să mergi în direcţia opusă, până ajungi, încetul cu încetul, la echilibru. Dacă altădată acţiunea Răului apărea ca o ispitire venită din afară, după începutul epocii sufletului conştienţei, ea a devenit un proces pur lăuntric.   Din acest motiv, astăzi, puterile ispititoare îl întâmpină pe om în profunzimile  ascunse ale fiinţei sale şi el nu poate să le contracareze decât prin eforturi proprii individuale, interioare,în deplină libertate. Sufletul  omenesc trebuie să realizeze în această perioadă a anului, o repetare lăuntrică a faptelor cosmice ale lui Iisus Cristos prin întărirea propriilor forţe moral-sufleteşti.

   Răul, imoralitatea implică întotdeauna o distrugere, însă chiar din clipa în care omul recunoaşte că, dacă face răul distruge ceva, atunci binele îl învăluie şi  el se  poate îndrepta. De aceea, în timpul  Postului, este benefic pentru  fiecare  de a dezvolta anumite însuşiri. Sufletul omenesc este întâmpinat, în intervalul   de la sărbătoarea lui Mihael până la Crăciun de patru căi de ispitire,  deosebit de puternice în timpul aşteptării Crăciunului. Şi el se poate apăra şi opune răului exterior şi lăuntric în patru feluri. Adică  prin însuşirile  cunoscute ca cele  4 Virtuţi platonice: dreptatea, prezenţa  de spirit, cumpătarea şi  înţelepciunea.

          Primul sfert al postului, al a aşteptării Crăciunului. Omul trebuie să exerseze, prin concentrare meditativă, zilnic, dezvoltarea cu tărie în sufletul său a sentimentului legat de Virtutea Dreptăţii Karmice universale şi individuale.   Puterile  ispititoare: Lucifer şi Ahriman se manifestă prin atacul asupra corpului fizic. Ele vor să-l înşele pe om convingându-l că cel mai important este materialul, şi că o viaţă are omul! încercând astfel să tulbure raportul just dintre Om şi Lume. Dacă omul cade în această ispită, îl ameninţă pericolul de a-şi pierde sentimentul lăuntric de independenţă şi verticalitatea sufletească.

 Pentru  a preîntâmpina această primă ispită, omul are nevoie să dezvolte  în sufletul său virtutea dreptăţii: adică sentimentul lăuntric de veneraţie şi recunoştinţă faţă de puterile Cosmice, care se găsesc pretutindeni atât în natură, cât şi în om. Aceste puteri  izvorăsc din cercul celor Doisprezece iniţiaţi Cosmici, marii păzitori ai dreptăţii atotcuprinzătoare. Sentimentul dreptăţii îl putem vieţui şi atunci când, în faţa diferitelor încercări la care suntem supuşi (boală, evenimente exterioare, etc.), căutăm să manifestăm înţelegere şi chiar recunoştinţă faţă de posibilităţile de compensare a greşelilor sau păcatelor săvârşite în vieţile anterioare. Prin această „dreptate” compensatoare, care se exercită prin toată complexitatea sa, datorită intervenţiei forţelor spirituale în viaţa noastră, noi reuşim să eliberăm,  din astralul  sau Eul nostru, forţe ce ne-ar trage înapoi în evoluţie. Meditând îndelung asupra originii „necazurilor” noastre, şi exersând această virtute a dreptăţii, se realizează totodată şi un echilibru lăuntric sufletesc, în care sentimentele de pace, linişte şi împăcare înlocuiesc starea zbuciumată a sufletului nostru.

              Al doilea sfert al aşteptării Crăciunului. Acum puterile răului îl asaltează pe om mai mult în corpul său eteric, voind să răscolească în interiorul său acele însuşiri care duc la creşterea dorinţelor egoiste, necumpătate, la o intensificare a poftelor, a lăcomiei. Toate aceste sentimente şi trăiri se folosesc de egoismul nostru, încă foarte puternic, de iubirea de sine, care se cuibăreşte şi ne dirijează adesea din adâncurile ascunse ale conştiinţei  şi caracterului nostru şi se manifestă în tot ce este  unilateral,  nu cuprinde   pe cei  din jur,  trezind în noi dezlănţuiri asemenea unor furtuni teribile (mânie). Acest tumult se manifestă prin pervertirea darului vorbirii, în noi (înjurăm, blestemăm, jignim). Forţele răului încearcă să folosească vorbirea ca pe o  armă în folosul lor şi  transforme limba noastră într-un izvor otrăvitor, pentru a o împiedica să fie  expresie a spiritualului.

    Această influenţă în corpul nostru eteric, poate fi împiedicată prin forţa sufletului nostru, dezvoltând „Virtutea cumpătării şi a chibzuinţei” şi în  vorbire. În  această săptămână putem să medităm şi la exerciţiul Cuvântul just, recomandat de R. Steiner ca meditaţie săptămânală pentru  luni. „De pe buzele celui ce se străduieşte spre o dezvoltare superioară să vorbească numai ce are sens şi importanţă. Orice  vorbire de dragul vorbirii (flecăreală, pentru a-ţi trece timpul), este dăunătoare.  Să se evite conversaţia obişnuită în care se amestecă de toate; să nu se evite însă orice contact cu oamenii pentru a putea realiza cele de mai sus. Căci tocmai prin comunicare, vorbirea, treptat, poate deveni plină de sens. Orice spui şi orice răspunzi să fie cu conţinut şi bine chibzuit. Nu vorbi niciodată fără rost. Taci cu plăcere. Ascultă mai întâi liniştit şi apoi prelucrează”.

 Al treilea sfert al aşteptării Crăciunului. În această perioadă fiinţa noastră trebuie să dezvolte  virtutea  curajului, a  prezenţei de spirit. Exersarea curajului fizic e importantă  pentru contracararea atacurilor şi încercărilor din Post, de exemplu  minciuna, dar creează nucleul facultăţilor spirituale necesare omului, pe drumul dezvoltării sale spirituale. Este esenţa acelui curaj, care va trebui dezvoltat pentru a face faţă scindării forţelor gândirii, simţirii şi voinţei, unite întro legătură organică. Puterile Luciferice şi Ahrimanice se apropie  de corpul astral. Ele vor să trezească în el toate pasiunile posibile, printre care frica, sentimentul  de teamă ce  îndreaptă fiinţa omului spre o aplecare puternică spre minciună.  Fiecare  neadevăr răsare din frica subconştientă, iar exprimarea  celui mai neînsemnat adevăr, pretinde un curaj deosebit. Orice  nerăbdare, faţă de gândurile şi părerile semenilor noştri, se naşte dintr-o laşitatea subconştientă. Faţă de aceste ameninţări, virtutea curajului sau a prezenţei de spirit prelucrate ca exerciţii efective  pregătesc capacitatea, forţa interioară necesară pentru a nu te pierde în faţa unor situaţii concrete. Un bun exerciţiu săptămânal recomandat de R.Steiner, care este legat de a treia săptămână a Postului, este: Dă atenţie gândurilor tale! Gândeşte numai lucruri importante. Învaţă  ca în gândurile tale să deosebeşti esenţialul de neesenţial, eternul de trecător, adevărul de părerea personală. Când asculţi pe semenii tăi încearcă în interior să fii liniştit şi să renunţi,  în gânduri  şi  sentimente, la orice aprobare, dar mai ales la orice judecată sentenţioasă (critică, dezaprobare).
Ultimul sfert al  aşteptării Crăciunului.  . Săptămânile dinaintea Crăciunului sunt perioada  cea mai agitată şi grea. Are  nevoie de cea mai largă deschidere a sufletului pentru a primi în sine înţelepciunea universală legată de apropierea sărbătoririi evenimentelor  importante pentru evoluţia omenirii, a căror reflectare acţionează puternic şi în zilele noastre.  Cea mai încercată parte a omului acum este însuşi Eul său. Lucifer şi Ahriman atacă elementul cel mai dezvoltat şi mai interior al omului. Răstimpul  cel mai apropiat de Crăciun  este cel mai lipsit de călăuzirea cosmică superioară. Acum înţelepciunea universală, inclusiv gândurile Îngerului păzitor se îndepărtează de om şi omul trebuie să meargă  pe calea vieţii, folosind resursele interioare proprii.   În această săptămână este necesară exersarea unei noi însuşiri, şi anume Virtutea înţelepciunii care îi dă  posibilitatea cunoaşterii de sine, exersând o cercetare meditativă  asupra întregii sale deveniri. Aceasta reprezintă de fapt forţa prin care el poate să se înalţe singur din Eul său superior, nemuritor.

    Prin dezvoltarea curajului, exerciţiul practicat în a doua săptămână a Postului şi a prezenţei de spirit,  omul este călăuzit să exerseze  amintirea obiectivă a evenimentelor din anul ce s-a scurs. Această însuşire va fi  folosită  la vieţuirea celor 12 Nopţi Sfinte.

                                                                       

                                                                        Ileana Vasilescu

bibliografie: S.Prokofieff-Cursul anului şi R.Steiner exerciţii pentru zilele săptămânii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>