Cum caut şi aleg şcoală pentru copilul meu?

Cum caut şi aleg şcoală pentru copilul meu?


  Să fie aproape de casă?

  Să fie renumită printre părinţi?

  Să fie bine cotată de inspectorat?

  Să fie şcoală particulară?

  Să fie   şcoală de stat?

  Să fie şcoala unei confesiuni religioase?

   Caut şcoală sau învăţătoare?

  Şi cum o aleg pe învăţătoare?

            Era prin 1996 şi copilul meu cel mic care era în clasa a II a a început să vină acasă oftând din rărunchi: „Doamne, ce bine era pe vremea lui Ceauşescu!” M-am mirat în sinea mea, pentru că el nu ştia cum fusese pe vremea lui C. Azi aşa, mâine tot aşa…când oftează, dar oftat domne, de ţi se rupea sufletul: „Doamne, ce bine era pe vremea lui Ceauşescu!” îl întreb: Da, de unde ştii tu cum era pe vremea lui Ceauşescu? Păi, Doamna ne povesteşte în fiecare zi, până la prima pauză cum era de bine pe vremea lui Ceauşescu. Cum aveam de toate, ce respectaţi eram…Şi apoi copilul meu a oftat din nou din toţi rărunchii…

Am înţeles ce se întâmpla. Nostalgica doamnă învăţătoare, cam de 50 de ani, regreta nespus vremurile de aur ale comunismului şi pentru că printre adulţi probabil nu găsea audienţă, îşi vărsa nostalgoia în sufletele curate ale copiilor…

Atunci mi-am adus aminte de primul episod cu doamna văţătoare: Pe banii mei am cumpărat o icoană şi am dat-o doamnei învăţătoare cu rugămintea de a o pune în clasă în colţul de răsărit, cum se pune o icoană. La următoarea şedinţă cu părinţii am constatat că icoana nu-i. Şi am întrebat-o despre icoană. Mi-a spus: era frumoasă rău şi am dus-o acasă! Am mai cumpărat una şi i-am dus-o doamnei. Nici aceea nu a ajuns pe peretele clasei. Apoi a urmat o şedinţă cu părinţii în care dna ne-a vorbit despre copii, cât de răi, tâmpiţi şi leneşi sunt şi cât trebuie să se străduiască cu ei. Dar că depinde şi de noi părinţii cât are să se străduiască….

Fuseseră două semnale clare că această doamnă nu îmi poate educa copilul, pe care eu le ignorasem. A fost o mare încercare să iau copilul de acolo dar am reuşit în final.

Nu o şcoală alegem, ci o învăţătoare.

Cum o alegem?

Cu sufletul! Să fie om cu O mare. Cum aflăm asta?

Prin contact direct, mai multe întâlniri, în care stăm de vorbă şi întrebăm direct:

 1. Cum vede educaţia, pentru că noi ne dorim un copil pregătit pentru viaţă şi nu un olimpic.

2. Ce ştie despre adaptarea copilului la noua viaţă de şcolar, să ne sfătuiască ce trebuie să facem.

3.Cum trebuie ajutat copilul la teme? Vor fi teme multe, pentru că noi, ştiţi, suntem foarte ocupaţi…

Ce îmi dezvăluie răspunsul la aceste întrebări:

1. Dacă învăţătoarea înţelege şcoala şi învăţarea doar ca achiziţie de informaţie.

2. Daca învăţătoarea priveşte elevul ca persoană individuală unică cu nevoi sufletesc-spirituale specifice,  dacă în predare se va adresa sufletuluui copilului.

3. Temele multe date copilului sunt semnul clar al incompetenţei profesionale, la clasele  1-4 copilul trebuie să înveţe din clasă, iar tema are ca scop mai mult dezvoltarea capacităţilor se organizare a studiului, de a învăţa să înveţe, de aceea trebuie să fie foarte scurte.

Desigur întrebările pot varia… 

De ce este importantă învăţătoarea?

Lucruile din Romania merg prost din cauza mentalităţii, vechi comuniste. O învăţătoare cu vechea mentalitate nu poate creşte decât un om cu aceiaşi mentalitate. Nu vă faceţi iluzii, nu veţi putea contracara ptr că de la un punct încolo copilul va petrece mai mult timp cu alţii decât cu dvs.

Ce ar trebui să ştiu despre învăţământ şi şcoală:

În centrul procesului instructiv educativ să stea copilul şi nu dascălul sau programa.

Nu se impune o concepţie despre lume şi viaţă, ci copilul este însoţit în dobândirea propriei concepţii despre lume.

Este  educat omul întreg: trup, suflet şi spirit, adică  voinţă, motivaţii şi gândire.

Etapa de dezvoltare a copilului este punctul de plecare în alegerea conţinuturilor şi metodologiei.

Se respectată libertatea copilului, acesta  fiind educat ca om liber.

Copilul  învăţă să înveţe, dobândeşte abilităţi.

Este educat de la eu la eu, adică dascălul acţionează prin ceea ce este, prin competenţă, personalitate şi iubire.

Copilul învaţă din dragoste pentru dascăl.

Pedagogia şi educaţia să devină  artă.

Frumosul devine parte a educării dar şi a sufletului copilului şi maturului de mai târziu.

Prin evitarea specializării timpurii se păstrează vii toate disponibilităţile copilului.

Tot procesul instructive educative are în vedere  ca omul  matur să fie capabil de autodeterminare, liber, conştient, creativ.

 http://artadeaeduca.ro/cursuri/martisor-pentru-tine-ori-prietena-ta/

Prof. Ileana Vasilescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>