Tag Archives: arhiva tuturor articolelor

Imperativul înnoirii educaţiei prin Ştiinţa spirituală partea a 2 a

Imperativul înnoirii educaţiei prin Ştiinţa spirituală partea a 2 a

 

Cultivarea şi dezvoltarea unei vieţi sufleteşti nuanţate şi bogate presupune o cultivare a stării de atenţie pentru tot ce se petrece în jur şi în interior. Nedezvoltarea unui spirit de observaţie şi a atenţiei (televizorul, calculatorul, stresul omoară spiritul de obvservaţie asupra viului şi toceşte atenţia) duc la indiferenţă. Nu ne mai interesează nimic din ceea ce se întâmplă cu oamenii pentru că „sensibilitatea” noastră este „tratată” încă de la ora 7 dimineaţa cu crime, violuri, abandon de sugari, violenţă în familie, accidente rutiere, incendii, execuţii mafiote, calamităţi naturale ori în cazul copiilor cu desene animate violente şi nu mai vibrează la orice „nimic”…şi astfel mişcările noastre sufleteşti sunt conduse spre mânie, furie, frustrare şi ceea ce decurge din ele.
Starea de veghe a voinţei este legată de întregul fiinţei umane. Dacă prin educaţie în copil (şi în adult prin autoeducaţie) sunt cultivate seninătatea şi calmul ori dimpotrivă irascibilitatea vom avea o voinţă sănătoasă sau o voinţă bolnavă şi necapacitată la nevoile etapei actuale a dezvoltării fiinţei omeneşti. Starea de sănătate sau boală a voinţei influenţează vitalitatea fizică. O voinţă nesănătoasă se revarsă în timpul somnului în corpul fizic şi este principala cauză unor boli de mai târziu, cărora nu li se găseşte niciodată cauza reală.
Pacea interioară, acceptarea calmă a karmei acţionează binefăcător asupra sănătăţii fizice. O afectivitate sănătoasă cultivată de la începutul vieţii duce la creativitate, perspicacitate, ingeniozitate. Jocurile copiilor trebuie să pună în mişcare viaţa sufletească, imaginaţia, să fie puşi în situaţia de a gândi jocul. Dacă îi dau un model după care să aşeze cuburile (sau mai târziu cuvinte încrucişate) copilul va dezvolta doar o disponibilitate spre condiţionare şi nu inteligenţa. Ingeniozitatea se dezvoltă când îl las pe copil să construiască în nisip sau să hoinărească prin pădure şi să adune material de construcţie (crengi, frunze, conuri, crengi, etc). Oricât de puţin s-ar crede astfel de jocuri ce dispun copilul la ingeniozitate generează linişte sufletească, armonie, mulţumire.
Cultivarea şi dezvoltarea unei gândiri vii se face, contrar prejudecăţilor contemporane prin dezvoltarea şi cultivarea unor sentimente care în aparenţă nu au legătură cu gândirea logică: dăruire de sine, devotament, spirit de observaţie. Cu cât ne aplecăm mai plini de interes, cu dăruire pentru problemele pe care le pune lumea şi omenirea, prin intensificarea atenţiei, prin străduinţa de a înţelege oameni complicaţi cu atât mai mult ne vom dezvolta gândirea.
Dacă în copilărie părinţii şi şcoala ne îndrumă spre dezvoltarea devotamentului vom avea mai târziu în viaţă, o gândire clară şi transparentă, în caz contrar vom avea o gândire dispersată şi ilogică ce conduce de obicei la imoralitate.
Pedagogia waldorf fondată de Rudolf Steiner pe principii sănătoase are ea însăşi nevoie de forme şi mijloace noi care să răspundă atât realităţilor terestre cât şi nevoilor sufletesc-spirituale ale copiilor, în caz contrar ea îşi creează premisele dispariţiei. O înnoire a pedagogiei waldorf şi a educaţiei în general se poate face numai prin dascăli cu o viziune vastă asupra lumii şi vieţii dobândită prin cunoaşterea şi exersarea cunoaşterii din Stiinţa spirituală.
Dacă omenirea nu va decide să înnoiască educaţia pe bazele oferite de Ştiinţa spirituală vor apare tot mai multe generaţii cu voinţa slăbită nu doar în exterior, ci şi în interior, cu o gândire materialistă mortificatoare, cu o viaţă de sentiment cantonată la nivelul impulsurilor.
Şi chiar dacă nu ne place s-o recunoaştem înnoirea educaţiei şi autoeducaţiei este responsabilitatea fiecăruia din noi!

Ileana Vasilescu